România Simonei, opusă României lor

Thrillerul din zori de zi

Vorba vine, zori de zi: din toiul nopţii la noi – în plină amiază în Australia.

Îmi pusesem ceasul să sune la ora 2.

Până s-au încălzit jucătoarele, am adormit la loc.

Când m-am trezit iar, era 1:0 şi 1:0 pentru Lauren Davis. Wtf?!?

Cine-şi imaginează că mie şi tuturor celor care am ţinut să vedem meciul acesta ne-a fost uşor, se-nşală. Vorba Simonei, noi, fanii tenisului, investim „emoţional" în ea, în meciurile ei, iar când faci asta, suferi ca un câine la fiecare ratare, la fiecare eroare neforţată!

În ce mă priveşte, adormind eu la loc, după ce-am pus de cafea, aşteptând să treacă încălzirea jucătoarelor şi minutele de publicitate, am suferit „doar" 2 ore 45 alături de Simona – şi nici alea pe de-a-ntregul… Pentru că:

– de stres, am comutat pe meciul de pe Eurosport 2 de nu ştiu câte ori;

– am băut cafea după cafea, aproape terminându-mi raţia zilnică până la finalul meciului – vreo două jumate de stacane mari de cafea, ce-i drept, lungă;

– am închis televizorul de trei sau patru ori (îndeobşte după ratările Simonei de-a închide meciul): nu mai rezistam eu, acasă, în faţa televizorului, tensiunii de infarct a meciului;

– am fumat ţigară după ţigară (să fi fost 13? – peste zece au fost sigur);

– ultima dată când am stins televizorul a fost taman înainte de ghemul de serviciu la scorul de 11:10 pentru Lauren Davis, iar când l-am repornit, am căscat „urechile" auzind că Simona a apărat 3 mingi de meci, egalând la 11 cu 5 puncte în serie!!!

Meciul Simonei

Deci, în timp ce eu dormeam fără griji, Simona pierdea primul set.

Apoi m-am retrezit, iar Simona a câştigat setul doi şi s-a trecut în decisiv.

Decisiv în care Simona a făcut prima breakul, dar a pierdut avantajul.

Apoi a făcut încă trei breakuri, servind de trei ori pentru meci – la 5:4, 6:5 şi 8:7 (parcă), dar n-a reuşit să-nchidă!?

Din momentul acela, Lauren Davis şi-a făcut serviciul până la 13:12. Nota bene, repet: la 11:10, mignona de 24 de ani din Cleveland a avut 3 mingi de break şi de meci (legate!), dar Simona a făcut 5 puncte la rând şi a egalat, ca apoi ea să aibă 5 mingi de break şi-mi ziceam că, gata, 13 e cifra norocoasă a Simonei, face breakul, serveşte şi câştigă.

Nţ. N-a reuşit să convertească niciuna dintre mingile de break, venite, ce-i drept, doar una câte una. Şi s-a făcut 13:13. Nu m-am mai gândit la numărul norocos al Simonei, dar avea să rămână un 13 pe tabelă: în dreptul americancei, meciul terminându-se, până la urmă, cu 15:13 pentru Simona în decisiv, după prima (!) ei minge de meci!

Un meci pentru istorie

Da, a fost un meci al superlativelor care a urcat direct în top 3 meciuri lungi de la Melbourne, fiind, cu ale sale 3 ore şi 45 de minute, al treilea cel mai lung din istoria Australian Open, egalând la ghemuri jucate – 48 – pe precedentul meci superlung dintre Chanda Rubin şi Arantxa Sanchez Vicario, jucat în sferturile de finală din… 1996!

Un meci în care, am aflat la interviu, Simona alergat binişor peste 4 km!

Un meci maraton de neuitat pentru istoria turneului australian de Grand Slam şi a tenisului feminin mondial deopotrivă, cât şi o bornă de referinţă pentru jucătoarea Simona Halep însăşi.

Un meci demn de o finală, din păcate consumat în turul trei.

Un meci care a determinat-o pe marea Martina Navratilova să exclame: „Ce luptă, ce combativitate! Asta înseamnă să fii numărul 1 în lume". Şi să smulgă unei lumi întregi aplauze şi admiraţie pentru ambele jucătoare. Scriind asta, mi-am amintit de faptul că ieri dimineaţă, după victoria Simonei, chiar m-am gândit că dacă aş fi fost în locul Simonei aş fi aplaudat-o şi eu pe învinsa Lauren Davis la părăsirea terenului, alături de miile de spectatori… Ei bine, din Gazeta de duminică (GD) am aflat că, deşi prăbuşită pe scaunul ei, Simona chiar a mai găsit resurse s-o aplaude şi ea pe inimoasa luptătoare Lauren Davis!

Celălalt meci

În tableta sa de ieri („Arena Simonei", GD), Radu Paraschivescu atinge un subiect colateral tare interesant, pornind de la faptul că de la începutul anului, Simona nu mai are sponsor de echipament: „Probabil cei de la firma de echipament sportiv care i-au refuzat un contract mai mare Simonei au privit în gol la costumul «Noname» al româncei. Dacă ar fi fost posibil, sponsorii care se bat acum pe contractul cu Halep i-ar fi livrat un echipament în setul decisiv, atunci când meciul avea scenariul unui clip publicitar de mare efect".

În fine, n-am cum să nu fac legătura de prezentul politic atât de tulbure al ţării, iar editorialul Mariei Andrieş din aceeaşi Gazeta de duminică de ieri („Simona dă lecţii de română") se-ncheie cât se poate de potrivit: „Cu cât se descurcă mai bine, cu atât Simona riscă să fie declarată un cetăţean-problemă. Un «derapaj»".

Da, doamnelor şi domnilor, în România condusă de ALDE PSDragnea, cu doi premieri „decapitaţi" şi desemnarea unei premieriţe «Noname» din Videle, pre numele ei de teleormăneancă Vasilica Viorica Dăncilă (lesne de imaginat drept Căncilă – de la canci, desigur), exact asta ne-a demonstrat guvernarea pesedisto-penală: că cetăţenii care (prea) se descurcă bine-n ţara asta sunt marea problemă a coaliţiei penale de la putere şi nicidecum cei care nu se descurcă şi stau cu mâna-ntinsă la statul care stă cu mâna-n buzunarul nostru, al contribuabililor.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist