Să vă mai credem odată, domnule Chirica?

Serios, domnule Mihai Chirica? Aproape 7 milioane de lei pentru CSM Politehnica Iaşi? Veţi propune aceste sume în şedinţa de Consiliu Local de luni? Plus bani pentru copiii şi juniori şi fotbal feminin? Ei, bravos, parfum de fericire, vorba cântecului nemuritorilor N&D. Aţi reuşit să închideţi gurile multor cârcotaşi care cârcotesc împotriva fotbalului şi sportului ieşean (sunt mulţi care le confundă).

De fapt, dumneavoastră aţi vrut să demonstraţi cârcotaşilor şi cârtitorilor din Consiliu că iubiţi fotbalul şi sportul. De exemplu rugbiul, pe care în 2012 îl urmăreaţi de pe stadionul Tepro, alături de cineva care vă explica regulile elementare ale sportului (întâmplător, stăteam lângă dvs, dar nu ne cunoşteam!). Rugby pentru care aţi vrut să sacrificaţi stadionul Tineretului punându-vă toată suflarea microbistico-fotbalistică în cap. Rugbiul pe care l-aţi sacrificat fără clipeală din momentul în care nişte băieţi cu apucături haiduceşti au încercat prin metoda pumnului în masă să vă oblige să vă ţineţi de promisiunile din campanie. Ca şi când un politician român, mai ales unul „imparţial ca tot românul”, vorba lui Caragiale, ar avea obligaţia să se ţină de promisiuni. Nu mai vorbim de baschet, sau de evoluţia sinuoasă a handbalului, doar o voroavă despre Vlăduţ Simionescu, sportiv pentru care manifestaţi un interes deosebit. Foarte frumos, judoka ieşean, virtual calificat la JO, merită. A meritat-o şi în 2012, tot pe stadionul Tepro, când s-a făcut o chetă pentru operaţia uriaşului de la CS Politehnica, la care aţi contribuit şi dumneavoastră. Tras de mânecă, dar aţi contribuit (iar am fost martor, din întâmplare, fatalitate!). Până la urmă, bietul Vlăduţ, uitat nu numai de ieşeni, ci şi de români, a fost la un pas să renunţe la oraşul natal şi la ţară, pentru a-şi salva cariera. Noroc de un businessman ieşean, cu inimă de suporter, şi noroc de un fotbalist internaţional din Alba Iulia că Simionescu va reprezenta şi acum Iaşul şi România sub semnul cercurilor olimpice. Acum, la ananghie, cu fanii şi consilierii de opoziţie hârâind, v-aţi adus aminte şi de el, şi ar fi interesant să vă amintiţi şi de puzderia de scrimeri, tirişti, tenismani de masă, atleţi etc. evadaţi în toată ţara din raiul oraşului pe care cu onoare îl conduceţi.

Să revenim la fotbal, fiindcă – nu-i aşa? – e sportul rege, iar dumneavoastră vă arătaţi monarhist convins odată cu trecerea la PNL. Trebuie de spus că aţi făcut o mişcare inteligentă, acum, când aţi promis ceea ce aţi promis. Să vedem noi consilierii ăia care nu vor vota cifrele propuse de Dvs, pentru binele fotbalului ieşean. Cum îşi vor justifica opozanţii votul negativ sau condiţionat în afară de ipostaza de duşmani ai fotbalului, urbei, naţiei etc. În acelaşi timp, interesul subit pentru fotbalul feminin, mai mare decât pentru sporturi tradiţionale ale Iaşului, ca handbal sau baschet, arată ca o invitaţie adresată lui Adrian Ambrosie, pentru a reveni dincoace de graniţa principiului lui Peter, adică acolo unde se pricepe cel mai bine. Oricum, dacă vrem să revenim cu Poli în L1, o secţie pentru fete, cel puţin de junioare, este strict necesară, aşa că fuziunea Politehnicii cu Navobi se impune de la sine. Cât despre rugby, subit ajuns pe locul secund în preferinţele primăreşti, parcă-parcă ar însemna o reparaţie morală, deşi nu ştim cum se poate repara un edificiu dărâmat cu bună ştiinţă, cu câţiva saci de ciment şi câteva sute de cărămizi.

Sigur este că, prin ultimele ieşiri, aţi vrut să arătaţi, domnule primar, că iubiţi fotbalul şi că susţineţi Politehnica. Nutresc speranţa că, în sinea Dumneavoastră, chiar aşa este. Poate că aţi dori şi stadionul promis, în formă de inimă, cu nume regal, pe care îl vânturaţi în toate campaniile. Şi noua sală polivalentă, de care aţi pomenit la o emisiune TV la care s-a întâmplat să particip. Şi fostul primar, Gheorghe Nichita, a iubit fotbalul, poate mai mult ca dumneavoastră, ţinând celelalte sporturi în stare de subzistenţă. Fără curajul de a pune mâna pe sabia lui Alexandru Macedon. Dacă este adevărat ceea ce am presupus, înseamnă că ne întoarcem la vremurile lui Nichita. Adică fotbal şi o ţâră din celelalte. Nimic mai mult. Poate că ar fi mai bine să vă întoarceţi decisiv cu inima către sport, ar fi şi în interesul dumneavoastră. Cu fapte, nu cu vorbe de campanie.