Strategia de dezvoltare a Iaşului, în 777 de pagini. Cine a luat jack-potul

Conducerea Consiliul Judeţean Iaşi a prezentat săptămâna trecută forma finală a „Strategiei de dezvoltare a judeţului Iaşi pentru perioada 2021-2027”. Vorba vine a prezentat, a remis un comunicat de presă, în care se anunţau direcţiile strategice ale judeţului. Pentru a descoperi documentul, ultimul lucru pe care să-l faci e să intri pe site-ul CJ. Cine are curajul să tasteze www.icc.ro se va teleporta în trecut, pe vremea când Pamela realiza ca moartea lui Bobby a fost doar un vis, sau invers. Site-ul nu e doar primitiv, ci şi întreţinut în bătaie de joc. Strategia de dezvoltare a judeţului Iaşi 2021 – 2027 nu apare în menu-ul de „Programe şi Strategii”, unde ultima actualizare datează din aprilie 2021. Cine vrea să descopere documentul trebuie să intre pe una dintre cele două pagini de Facebook ale vicelui CJ, Marius Dangă, să dea scroll până la postare în care liberalul anunţă finalizarea planului, apoi să caute link direct în comentarii. Dar răbdarea temerarilor va fi răsplătită. După îndelungi căutări ai în faţă jack-potul, ai prins „speciala”! Cele 777 de pagini ale Strategiei de Dezvoltare.

Care strategie e fireşte o înşiruire de clişee scrise în limbaj de lemn, de la dezvoltarea „industriilor creative, mai ales în domeniile cu potenţial digital ridicat”, la „dezvoltarea capacităţii administrative”, adică ultimele baliverne care pot fi promise de o administraţie din secolul 21, pe un site din secolul 20. Dar altceva atrage atenţia în acest document stufos. Încă de la început, se subliniază de n-şpe ori că strategia este rezultatul consultării publice, că documentul are „un puternic caracter participativ”. Cu alte cuvinte, nu vorbim despre viziunea unor politruci privind direcţiile strategice ale judeţului, ci despre aşteptările întregii comunităţi locale, desprinse din numeroase dezbateri cu partenerii sociali şi sondaje cât mai exhaustive.

Ba bine că nu. Strategia are la bază un mini-sondaj realizat pe un mini-eşantion, în care cei mai mulţi respondenţi provin din rândul marilor-birocraţi din CJ. Astfel, în cercetarea sociologică au fost prinşi 24 de oameni de afaceri, 63 de reprezentanţi ai societăţii civile, şi, atenţie, 175 de reprezentanţi ai instituţiilor publice. Cu alte cuvinte, strategia Iaşului, cu „puternic caracter participativ”, s-a construit în principal pe baza a ce visează conţopiştii de la Casa Pătrată. În aceste condiţii, concluziile sondajului n-au cum să surprindă: „respondenţii au o atitudine neutră faţă de corupţie”, sunt „foarte mulţumiţi de transportul în comun”, „utilizează web site-urile instituţiilor ca principală sursă de informare” şi susţin că Iaşul cultural are o nevoie primordială  de „ansambluri folclorice”.

Interesant e că înfiinţarea de noi spitale nu apare ca prioritate în acest sondaj „strategic”, deşi, din ultimul barometrul PNL reieşea că doi din trei ieşeni visează la un Institut de boli cardio-vasculare. Ca un element de culoare, unul dintre dezideratele externe ale strategiei, impus de UE, se referă la „împuternicirea tuturor femeilor şi a fetelor” (sic), în vreme ce sondajul a fost realizat majoritar pe aşteptările bărbaţilor cu privire la viitorul Iaşului (cu 12% mai mulţi respondenţi de sex masculin). Şi un alt fapt amuzant. „Cercetătorii” care au realizat sondajul s-au arătat încântaţi de „ponderea ridicată a personalului cu studii postuniversitare ce activează în instituţiile publice”. Vezi Doamne, mare surpriză că politrucii PNL de la Casa Pătrată şi-au umplut sertarele cu diplome de doctorat.

În loc de concluzii, câteva întrebări pentru „arhitecţii” strategiei de dezvoltare. Cine a realizat sondajul şi câţi bani a primit pentru asta? Cine sunt cei 63 de reprezentanţi ai societăţii civile şi cum au fost aleşi? Dar cei 24 de oameni de afaceri? Există vreun respondent fără carnet de membru PNL? Dacă da, cine e el/ea? Câte consultări publice a organizat CJ Iaşi pentru realizarea strategiei şi cum le-a promovat/mediatizat? De ce ansambul folcloric „Constantin Arvinte” din subordinea CJ apare citat mai des în document decât termenul „digitalizare”?