Prof. Univ. Emerit Dr. Cătălina Arsenescu Georgescu (FOTO), medic primar cardiolog: ”Este corect sfatul medicului de familie. Trebuie să luaţi legătura cu medicul cardiolog care vă îngrijeşte şi care vă cunoaşte cel mai bine din acest punct de vedere. Tulburările de ritm cardiac se produc atunci când centrul care coordonează bătăile inimii nu funcţionează în mod corespunzător, astfel că inima bate ori prea rapid, ori prea încet, ori neregulat. Acestea se pot simţi de multe ori ca o accelerare a bătăilor inimii şi îmbrăca un spectru larg de severitate. Unele aritmii pot provoca simptome supărătoare, care uneori pot chiar să pună viaţa în pericol.

Cu toate acestea, nu este obligatoriu ca aritmiile să provoace simptome. Ca şi în cazul dumneavoastră, adesea, aritmia este depistată în timpul unei examinări de rutină. Atunci când se fac simţite, simptomele aritmiilor includ: senzaţie de tremur în zona toracică, accelerarea bătăilor inimii (tahicardie), încetinirea bătăilor inimii (bradicardie), angină pectorală (durere în piept), dispnee (greutate în respiraţie), ameţeală sau vertij, transpiraţie sau scurtă pierdere a conştienţei. Este bine să mergeţi imediat la medic dacă aveţi în mod repetitiv aceste simptome. De exemplu, fibrilaţia ventriculară este un tip de aritmie care poate fi fatală. Aceasta apare când inima bate cu impulsuri electrice rapide şi haotice. Din această cauză, camerele de pompare din inimă (ventriculele) „tremură” inutil, fără să pompeze sângele. Fără o pompare eficientă, presiunea sangvină scade vertiginos, întrerupând alimentarea cu sânge a organelor vitale.

Există mulţi factori care pot provoca aritmie. Pornind de la fumat, consum excesiv de alcool sau cafeină, abuz de substanţe energizante, stres, anumite medicamente şi suplimente alimentare administrate fără prescripţie medicală. De asemenea, patologia glandei tiroide reprezintă o sursă frecventă de aritmii. Ritmul cardiac normal, în repaus, este între 60 şi 100 de bătăi pe minut şi vorbim de tahicardie atunci când se constată un ritm cardiac de peste 100 de bătăi pe minut şi de bradicardie, atunci când avem un puls, în repaus, sub 60 de bătăi pe minut. Pentru a confirma prezenţa ritmului cardiac anormal se pot efectua mai multe investigaţii, începând cu electrocardiograma (EKG, monitorizarea ambulatorie cu ajutorul unui dispozitiv Holter care înregistrează în mod continuu ritmul inimii pe o perioadă de 24 ore şi astfel pot fi detectate diverse tipuri de aritmii.

O altă investigaţie poate fi testul de efort. Acesta va pune în evidenţă tulburările de ritm cardiac care debutează sau se agravează în timpul efortului supravegheat. Se poate face şi o ecocardiografie, investigaţie medicală noninvazivă care ne oferă informaţii multiple cu privire la dimensiunile contracţiile cardiace, patologie valvulară, pericardică sau tulburări de kinetică segmentară. Evident, în funcţie de situaţie, dacă este necesar, se pot face şi alte investigaţii invazive. Trebuie să ştiţi că nu toate tahicardiile sau bradicardiile înseamnă suferinţă cardiacă. De exemplu, în timpul practicării unor exerciţii fizice, este normal ca ritmul cardiac să se accelereze, deoarece inima pompează mai mult sânge bogat în oxigen înspre ţesuturi. În timpul somnului este obişnuit ritmul bradicardic.

Deşi se simte adesea ca o pauză între bătăi, nu este un element de alarmare. Chiar dacă ocazional resimţiţi o bătaie prematură, aceasta nu reprezintă o problemă gravă de sănătate. Bătăile premature sunt cel mai des provocate de stres, exerciţii fizice intensive sau consumul de substanţe stimulante, precum cafeină sau nicotină. Dar, pe de altă parte, anumite aritmii pot creşte riscul de a dezvolta afecţiuni precum tahicardiomiopatii, insuficienţă cardiacă, risc tromboembolitic.

Când inima „tremură”, există riscul de formare de cheaguri de sânge. Dacă un cheag se desprinde, acesta se poate deplasa de la inimă la creier, provocând astfel un accident vascular cerebral embolic. Anumite medicamente, precum anticoagulantele, pot reduce riscul de AVC embolic. Medicul va stabili dacă se impune o medicaţie anticoagulantă, în funcţie de tipul de aritmie de care suferiţi şi în raport cu comorbidităţile existente. De aceea, pentru că lucrurile sunt atât de nuanţate, sfatul meu este să ţineţi legătura cu medicul de familie sau cu medicul cardiolog şi să le împărtăşiţi toate simptomele care vă îngrijorează, astfel veţi primi sfatul şi soluţia terapeutică adecvată patologiei inimii dvs.”