Un nou studiu realizat de Universitatea din British Columbia (UBC), Canada, conturează o imagine mai clară a semnelor timpurii ale sclerozei multiple, indicând faptul că oamenii sunt de aproape două ori mai predispuși să se confrunte cu boli psihice în anii premergători declanșării bolii.

Studiul, publicat în revista Neurology, sugerează că afecțiunile psihiatrice precum anxietatea și depresia pot face parte dintr-o fază prodromală a SM – un set de simptome și indicii preliminare care apar înainte de simptomele clasice ale bolii.

„Multă vreme, s-a crezut că SM începe cu adevărat din punct de vedere clinic doar atunci când o persoană a suferit primul eveniment demielinizant, de exemplu sub forma unor probleme de vedere”, spune autorul principal, dr. Helen Tremlett, profesor de neurologie la UBC și membru al Centrului pentru Sănătatea Creierului, Djavad Mowafaghian.

„Dar am ajuns să înțelegem că există o întreagă perioadă care precede aceste evenimente în care boala se prezintă în moduri mai indirecte”, explică medicul.

Dr. Tremlett și echipa sa au lucrat pentru a caracteriza mai bine stadiile incipiente ale SM, în speranța de a facilita o detectare mai rapidă și o posibilă intervenție mai timpurie în această afecțiune.

Perioadele prodromale sunt bine stabilite în alte boli, cum ar fi Parkinson, în care oamenii prezintă simptome precum constipația cu ani înainte de a începe deficiențele motorii clasice.

Un tratament precoce poate ajuta la încetinirea progresiei bolii, spun autorii.

„Dacă putem recunoaște SM din timp, tratamentul ar putea începe mai devreme. Acest lucru are un potențial extraordinar de a încetini progresia bolii și a îmbunătăți calitatea vieții oamenilor”, a subliniat dr. Tremlett.

Pentru studiu, cercetătorii au examinat dosarele de sănătate a 6.863 de pacienți cu SM din provincia canadiană Columbia Britanică.

Ei au analizat prevalența afecțiunilor de sănătate mintală, inclusiv depresia, anxietatea, tulburarea bipolară și schizofrenia, în cei cinci ani înainte ca pacienții să dezvolte semnele clasice de SM, recunoscute din punct de vedere medical.

Pacienții cu SM din studiu au fost comparați cu 31.865 de pacienți care nu aveau această afecțiune.

Constatările au arătat că pacienții cu SM se confruntau cu boli mintale la o rată aproape dublă față de populația generală, de 28,0% și, respectiv, 14,9%.

Utilizarea asistenței medicale pentru simptome psihiatrice – inclusiv vizite la medic și psihiatru, rețete și spitalizări – a fost, de asemenea, în mod constant mai mare în rândul pacienților cu SM.

În mod notabil, diferența s-a mărit în fiecare dintre cei cinci ani care au precedat debutul bolii.

„Observăm rate din ce în ce mai mari de afecțiuni psihiatrice care ating un vârf în ultimul an înainte de debutul SM”, a declarat primul autor, dr. Anibal Chertcoff, care a realizat studiul în calitate de bursier postdoctoral în laboratorul dr. Tremlett și care este acum asistent la Universitatea din Manitoba.

„Deși nu sugerăm că aceste afecțiuni singure pot fi un factor de predicție pentru SM, ele pot fi o piesă din puzzle-ul prodromului SM și un semnal potențial atunci când sunt combinate cu alți factori”, a explicat el.

Studiul se bazează pe cercetări anterioare ale laboratorului canadian care arată că alte simptome, cum ar fi oboseala, tulburările de somn, sindromul intestinului iritabil, anemia și durerea pot fi, de asemenea, parte a prodromului SM.