Caută 
3 MIN
Am uitat ceva. Cu totii. S-au implinit 4 ani de cind Gheorghe Nichita este primarul Iasului. Un mandat inceput de facto prin 2003, pe cind Constantin Simirad a facut tirgul cu PSD-ul. L-a facut degeaba. Nu ca ne-am fi pus sperante, dar nu a fost in beneficiul iesenilor: administratia a ramas aceeasi, initiativele nu au fost decit unele electorale, Iasul a mai prins doar un strat de praf, mai multe gropi si multa neorinduiala. Din cind in cind o harmalaie, cind urca sau coboara galeria Poli Iasi pe Copou. Istoria va consemna, probabil, si "reabilitarea" pietei Unirii. La costuri record (nici Primaria nu le cunoaste exact), intr-un timp record. Va mai aduceti aminte altceva? Poate ratarea proiectului cu groapa ecologica de la Tomesti, niste autobuze la preturi duble, fara aer conditionat, si un scandal de pomina – Palas. Daca ar fi sa tragem o linie si sa-i evaluam pe Simirad si pe Nichita, cel din urma pare a avea initiative, dar la fel de multa nepricepere, ignoranta si incapacitate de finalizare.
Evidenta mandatului este cu totul alta: Iasul isi intareste pozitia de codas intre marile orase. Am mai discutat despre Timisoara, Cluj, Sibiu, Constanta. O lista din ce in ce mai lunga in fata, aproape imposibil de depasit, foarte greu de ajuns din urma. Pentru a compara realitatile, nu e nevoie decit de un tur imaginar al Romaniei in urma cu 4 ani si in prezent. Veti vedea ca nu ne inselam. Diferentele devin stridente, realitatile rusinoase. E foarte greu sa mai dai vina pe saracia generalizata din tara, cind altii reusesc sa se schimbe in bine.
Raspunsul primarului la presiunea pusa de avansul evident al celorlalte centre regionale are ceva din utopiile populistilor sud-americani. Nu l-ar fi creat nici pe acesta, daca nu s-ar fi apropiat alegerile. Sintem inapoiati economic? Nu-i nimic. "Vom deveni al doilea centru economic dupa Bucuresti", ne spune primarul. Sintem la pamint cu infrastructura? "Gata! Ma apuc de treaba": 700 de milioane de euro din bani europeni pentru asfaltari, transportul in comun, modernizarea CET-ului si ce-or mai vrea unii -trasee culturale, obiective istorice reabilitate. Ca sa dea bine, povestii brodite la Palatul Roznovanu i se spune Planul Operational Sectorial. Suna bine, potrivit limbii birocratice europene.
Prima intrebare este: cine sau ce anume l-a impiedicat pe Nichita sa se gindeasca pina acum la toate aceste proiecte? Le-a "clocit" timp de 4 ani? In fond, citi bani europeni nerambursabili a obtinut si pentru ce anume? Toata "viziunea" lui a presupus ceva banal, e adevarat, peste gindirea tip Simirad, care nu concepea nici sa se imprumute: credite bancare. Cam putin, daca ii punem in fata, sa-si aduca aminte, casetele cu discursuri despre fondurile nerambursabile, prin care-l ataca pe Simirad in 1996 si 2000. Faptul ca in acesti ani nici macar nu a experimentat in domeniul proiectelor de infrastructura ne face sa credem ca nici nu e in stare sa le obtina sau sa le cheltuiasca cu cap. Caci aici ar fi a doua mare problema. Sa admitem ca reuseste sa obtina o parte din fonduri. Mai poate fi Nichita o garantie a utilizarii oneste a fondurilor, dupa experienta asfaltarilor cirpacite ori a reabilitarii pietei Unirii?
Planul Operational Sectorial a fost lansat ca o platforma electorala a primarului, insa nimic din ceea ce a facut in primul mandat nu-l recomanda sa mai ceara inca unul. Pina la aparitia unui citymanager, credem mai degraba ca, in masura in care orasul acesta se va dezvolta durabil, o va face in pofida adminstratiei locale, in absenta expertizei sau sutinerii ei, prin investitiile private de anvergura.
