Cine n-are profesori, sa-si cumpere

Apropiatele alegeri au reusit sa rastoarne cornul abundentei in Romania. Desi uraganul financiar ravaseste din ce in ce mai tare economiile statelor, indiferent cit de dezvoltate sint acestea, la noi efectul e cu totul invers. Liberalii, prin doctrina lor, reprezinta o specie politica zgircita la bani, care – spre deosebire de adversarii lor de stinga social-democrati – prefera sa-si chiverniseasca banii strinsi la bugetul de stat decit sa-i imparta frateste printre categoriile sociale. Insa ce se intimpla acum, in pragul campaniei, intrece orice imaginatie. Pensiile au crescut – odata cu ajutoarele de incalzire, dupa cum s-a grabit ministrul Economiei sa linisteasca lumea -, dar nici nu le-au sosit banii virstnicilor, ca deja s-au urnit si salariile bugetarilor. Cu alte cuvinte, pensia medie se indeparteaza din nou de coeficientul tintit de 45% din salariul mediu. Dupa majorarea salariului minim brut cu opt procente, la 540 de lei, politicienii s-au gindit sa le faca o surpriza profesorilor – care amenintasera, de altfel, cu intreruperea activitatilor scolare. Astfel, ordonanta prin care Guvernul a majorat asta-primavara salariile din invatamint cu 6% si care prevedea inca 6% de la 1 octombrie a suferit o majorare guvernamentala de ultima ora la 9%, pentru ca acum parlamentarii sa vina cu o propunere de marire de 50%. Saltul i-a ingrijorat pe liberali, iar ministrul Educatiei numai nu si-a smuls parul din cap la tribuna Camerei Deputatilor. Invins, el le-a cerut deputatilor sa mentioneze in ordonanta devenita lege sursele de finantare pentru aceasta crestere. Documentul, in forma sa initiala, nu prevede acest lucru, astfel ca sarcina va cadea, cu siguranta, pe bugetele de stat si locale. Faptul ca sumele necesare acestei uriase majorari nu au fost prevazute din vreme face ca pericolul intrarii in incapacitate de plata sa devina brusc amenintator pe final de an, mai ales in comunitatile sarace. Primariile se vor indrepta catre Ministerul Educatiei, si tocmai acest lucru este motivul disperarii ministrului.

Sigur ca majorarea salariala e o necesitate si oricine ar sustine-o, indiferent de profesie. Doar ca fenomenul a scapat de sub controlul Guvernului si a devenit o intrecere in care fiecare are regulile sale: magistratii isi judeca singuri obtinerea lefurilor, parlamentarii isi fac legea cu propriile miini, iar unde nu-s bani, e loc de spaga.

Daca alesii ar gindi ca niste investitori, care administreaza veniturile tarii cu scopul de a obtine un cistig, atunci ar incheia veritabile contracte cu acele categorii socio-profesionale care primesc cadouri consistente prin lege. De exemplu, in educatie ar fi binevenita stabilirea unor criterii de performanta – ca tot urmeaza discutarea legii statutului cadrelor didactice. Chiar liderii sindicali au admis ca reparatia salariala "va determina personalul didactic sa se concentreze, intr-o mai mare masura, asupra cresterii calitatii actului de instructie si educatie". Se va vedea in perioada urmatoare daca evaluarile de la sfirsit de an, examenele de grad si alte praguri de avansare in cariera vor mai fi contrazise de industria infloritoare a meditatiilor si de rezultatele slabe de la teze unice si examene.