Caută 
3 MIN
Eu trupul lui, va jur, nu i l-am vazut niciodata pe
de-a-ntregul, m?ndru si pur, asa cum am citit ?n
cartile copilariei, c?nd ma ?nspaim?nta numai si
g?ndul ca s-ar putea ?nt?mpla sa-l ?nt?lnesc… la
v?rsta aceea toate ?nt?lnirile s?nt posibile…
oriunde te ?ntorci dai peste c?te o „vedenie”…
peste c?te o „aratare”… asa mi s-au aratat, ?n
farmecul vremei de-atunci, obiectele cele mai
simple… aparent simple… caci c?t de
complicata, de fantasmagorica mi se parea o
cana plutind ?n dupa-amiaza fierbinte, cam la
un centimetru, nu mai mult, deasupra mesei
dintr-o sufragerie ?ntunecoasa… fugeam
repede afara, urmarit de gura ei lacoma, gata sa
ma soarba ?n haul plin cu apa… Si nici nu
doream sa-l zaresc… Banuiesc ca-i insuportabil
de frumos, necrutator prin bunatatea-i
nefireasca, nelumeasca-n obiceiurile-i tandre si
crude totodata… Prefer sa-i simt doar
neglijenta… asa… scama at?rn?nd de manseta
luminoasa a nimbului asezat pe-o parte… sau
fluturele scapat din buzunar… sau melcul
iesind, lipicios, umed, moale… ?naint?nd cu
coarnele erectile prin aerul echivoc… melcul
personal!… nu-i cazul sa mai explic ce ?nteleg
prin asta, sa-si ?nchipuie fiecare ce vrea… Sau
sa-mi adie rasuflarea lui fina de planta animala,
sa mi se rasfire sufletul lui fraged pe fata… Sa-i
aud rotirea duioasa, invizibila, protectoare,
plutirea lui sf?nta ce-mi apasa cu gingasie
iubirile, paguboasele mele amoruri, caut?nd sa
ma salveze de la dezastre… orice femeie, p?na
la urma, a fost un… nu prea pricep de ce… da’
a fost… pai ce sa fac eu daca asa a fost? Ca,
uite, ?mi si zic uneori… domn’e, da’ chiar
niciodata nu o sa am si eu bafta la femei? Ca
adica de ce sa nu am noroc… ce?… s?nt
blestemat?… mi-a facut careva vraji cu broaste
uscate ?n flaut flausat de fata mare de la
„Octav Bancila”? Da’ si c?nd o sa pun laba pe
una!!! Bine… vine ea si clipa asta dulce… ma
razbuna pentru toata viata dusa-n ma-sa si de-a
dura… Sa revin!!! Preferam alipirea lui calda,
periculoasa totusi, ?n ?ntuneric, m?ng?ierea
pieptului tam?iat, mentolat, pufos… pe pieptul
meu de om aspru si pacatos, ?ndemnul lui,
sprijinul… imboldul frematator, dat inimii ce ar
?ncepe sa bata-n ritm de versuri. ?ngerul!
Bine?nteles ca despre ?nger e vorba!!! Stam
deseori pe terasa vreunei cafenele si-l
asteptam inutil. Treceau ore… ziua scadea…
nu sosea. Faceam plata, dam bacsis, ma
codeam… cine stie?… daca se iveste… ?n
sf?rsit… Plecam obosit, trist, ametit de nesansa,
de hipertensiune… Camera ticsita de carti,
dezordinea s?c?itoare a singuratatii cu peretii
murdari, manuscrisele ratacite… Mi-am
?nchipuit mereu ?ngerul, seducator, viclean,
sur?zator… un soi de eleva cu ghiozdanel,
chiulind vesel la latina, fum?nd… ?n blugi…
Normal, nu exista! Era ?n alta parte… „Viata e
?n alta parte”, ne ?nvata Kundera… Mda…
Trebuie din nou sa revin!!! ?ngerul al mare,
puternic, scortos-suav, ?ngeroloiul divin
distribuie har prin locuri nestiute de mine…
Daca ?i casuneaza (ca e nervos si d?nsul, ce
naiba!), ?ti ?nfiripa un pustiu de fericire, c-o oaza
la mijloc, cu un spatiu rotund ?n clocotul
izvoarelor patrate, un loc tapisat cu ierburi
matasoase, cu flori teribile-n taisul petalelor
subtiri, rotitoare ca elicele helicopterelor, un
popas presarat cu pietroaie de smarald si alte
topaze safirii, cu bulgari de cristal logoditi cu
bile de roua clandestina… Dumnealui, c-o sf?rla,
dezghioaca iluziile ca pe-o nuca proaspata, cu
coaja verde… descatuseaza-n ceruri curcubeie,
le transforma-n coapse… te ?mbie sa ?ntinzi
m?inile siroind de cuvinte, cu unghiile zmulse
de clestisorii disperararii… da… m?inile umflate,
crapate… sa bezmeticesti ca orbetul, amagit a
pipai nimicul, a atinge carnea dizolvata-n
zugraveli de biserica… ?ngeroloiul ne prepara
?ntr-o omleta de amurg cu sos de paradis
pierdut, regasit, pierdut… Spre deosebire de
?ngerul cu bocancei visat de mine…
Emil BRUMARU
