Caută 
3 MIN
Conferinta interministeriala a Organizatiei
Mondiale a Comertului (OMC), aflata ?n curs de
desfasurare la Hong-Kong, este ultimul mare
eveniment politic de anvergura globala din 2005.
Tensiunile s?nt mari, pentru ca deja s-a depasit
calendarul prevazut initial pentru asa-numita
„runda Doha”, ?nceputa ?n 2001 si programata a
se ?ncheia ?n decembrie 2006. ?nsa atingerea
obiectivelor de parcurs a justificat si ?n trecut
prelungirea ciclurilor de negociere: asa s-a
?nt?mplat ?n cazul „rundei Uruguay”, ?n baza
careia OMC a luat locul Acordului General
pentru Tarife si Comert (GATT), ca arbitru al
comertului international. Asa ca nu ar fi deloc
surprinzator ca scenariul sa se repete.
?n orice caz, principalii actori ar dori evitarea
unor astfel de ?nt?rzieri, pentru ca reputatia lor va
fi afectata cel mai mult, ?ntr-o astfel de situatie.
?n mod natural, directorul general al OMC,
Pascal Lamy, trebuie sa adopte o pozitie mai
pozitiva; dar at?t ?n luarile de pozitie anterioare
conferintei, c?t si ?n discursul sau inaugural de la
Hong Kong, ?naltul responsabil a facut apel la
participanti sa dea dovada de imaginatie,
flexibilitate si ?ndrazneala. ?nsa reprezentantul
SUA pentru Comert, Rob Portman, nu-si face
prea multe iluzii, lans?nd ?nca din start ideea
convocarii unei noi conferinte, la ?nceputul anului
viitor. Dar Portman negociaza sub presiune: ?n
iunie 2007 expira clauza care da dreptul
Presedintelui sa treaca textul prin Congres fara
a-i permite acestuia din urma sa adopte
amendamente. Cum Congresul este extrem de
permeabil la diversele lobby-uri (producatori,
sindicate, fermieri), ratarea acestei sanse ar
periclita serios fondul acordului.
Marea dificultate vine din faptul ca la loc de
cinste pe agenda figureaza reducerea barierelor
vamale pentru produsele agricole, respectiv
micsorarea subventiilor acordate de statele
dezvoltate propriilor sectoare agricole. Acum doi
ani, la Conferinta interministeriala de la Cancun
(Mexic), negocierile au esuat ?n special din
cauza intransigentei asa-numitului „grup al celor
20″, care include China, India si Brazilia, alaturi
de alti exportatori agricoli din r?ndul „economiilor
emergente”. Brazilia si-a asumat rolul de lider, ?n
virtutea volumului productiei si exporturilor sale
agricole, iar criticile sale la adresa „Nordului”
bogat – este vizata mai ales Uniunea Europeana
– se refera la protectionismul statelor dezvoltate
?n sectorul agricol. Ceea ce deranjeaza „grupul
celor 20″ este si politica discriminatorie
practicata de UE: produsele agricole provenind
din fostele colonii europene din Africa, Caraibe
si Pacific beneficiaza de tratament preferential
fata de exporturile membrilor grupului. Nu
trebuie neglijat nici grupul tarilor dezvoltate
exportatoare de produse agricole (asa-numitul
„grup Cairns”, printre ai carui membri se numara
Canada si Australia), interesat sa minimizeze, pe
c?t posibil, dezavantajele ?n raport cu concurentii
din lumea ?n curs de dezvoltare. ?n fine,
americanii se vor confrunta cu criticile unui grup
al tarilor africane exportatoare de bumbac,
deranjat de subventiile oferite cultivatorilor din
sudul SUA.
Nu mai e nevoie de prea multe argumente ?n
sprijinul afirmatiei ca, ?n Uniunea Europeana,
asa-numita „Politica Agricola Comuna” (PAC)
este o zona extrem de sensibila. Franta si
celelalte state beneficiare au obtinut din partea
autoritatilor de la Bruxelles angajamentul formal
ca ea nu va fi modificata structural dec?t cel mai
devreme ?n 2013. Pe de alta parte, PAC este
principala tinta a presedintiei britanice ?n
contextul actualei crize bugetare, Londra (si nu
numai ea) sustin?nd ca banii contribuabililor
europeni ar trebui sa mearga cu prioritate nu
catre un sector ?n care Uniunea este evident
necompetitiva, ci mai degraba catre cercetare-
dezvoltare.
C?t timp acest conflict nu este stins, este putin
probabil ca Uniunea Europeana sa faca concesii
mai mari dec?t cele cu care este deja mandatat
Peter Mandelson, comisarul UE pentru comert –
?n primul r?nd, oferta de a reduce cu p?na la 60%
nivelul tarifelor aplicate produselor agricole
provenite din tarile ?n curs de dezvoltare.
Oricum, comisarul va fi atent „supravegheat” de
ministrul francez al comertului, instruit sa refuze
orice compromis partial pe tema produselor
agricole, at?t timp c?t tarile ?n curs de dezvoltare
nu-si vor deschide mai mult pietele catre
importurile de bunuri prelucrate si servicii,
provenite din tarile dezvoltate.
Aceasta situatie va face ca oferta lui Mandelson
sa fie, probabil, refuzata de catre „grupul celor
20″, iar simpatia Washington-ului pare a se
?ndrepta catre Brazilia si aliatii sai. Fara a neglija
importanta altor conflicte, este de asteptat ca
acest contencios transatlantic sa nu permita
atingerea obiectivului central al conferintei.
Probabil ca se va ajunge la un set de masuri
comerciale care sa contribuie la dezvoltarea
tarilor celor mai sarace – asa-numitul „pachet-
dezvoltare” – ?nsa adevarata strapungere ar
urma sa fie am?nata pentru aprilie 2006.
Lucian DIRDALA
