Examenul lui Nichita

Ultimele luni ale acestui an vor reprezenta un adevarat examen de maturitate pentru municipalitatea ieseana. Primaria s-a angajat intr-un program major de investitii si a fost, totodata, chemata sa gestioneze o problema cu un deosebit impact social. Daca pentru investitiile de 4.000 de miliarde prognozate de Primarie exista precedente ce pot fi utilizate de municipalitate, respectiv proiecte similare derulate in Alba Iulia, Oradea sau Timisoara, problema incalzirii in aceasta iarna se anunta mult mai greu de administrat. Aceasta cu atit mai mult cu cit, orice solutie ar fi adoptata, ea va fi originala, neexistind deocamdata posibilitati de comparatie. Din teancul de solutii viabile, sefii Primariei iesene pot extrage cartea norocoasa sau, dimpotriva, se pot angaja pe o linie perdanta.
Preluarea de catre consiliile locale a centralelor electrotermice a reprezentat primul gest veritabil de descentralizare. In comparatie cu acesta, preluarea de catre primarii a scolilor, spitalelor sau a politiei nu reprezinta decit un simplu joc cu bile colorate. Prin preluarea CET, Primaria s-a trezit, pe de o parte, mai bogata cu 800 de miliarde lei, cit reprezinta patrimoniul societatii, iar pe de alta parte si cu o imensa piatra de moara legata de git. Facturile pe care iesenii le vor plati la iarna nu mai tin de o regie oarecare, diforma, greu perceptibila, cu atributii vagi si responsabilitati diseminate de-a lungul unui lant decizional nedefinit, ci direct de Palatul Roznovanu. De primarul Gheorghe Nichita. Pretul gigacaloriei va fi calculat in aceasta iarna la nivel local, iar fiecare leu in plus fata de iarna trecuta va fi adaugat in facturile platite de ieseni direct din biroul primarului.
Cel putin pina acum, municipalitatea ieseana se arata complet incapabila sa gestioneze noua situatie. Totul se petrece ca inainte, cind responsabilitatea pentru pretul gigacaloriei revenea Bucurestiului. Anuntul surpriza facut de CET Iasi vineri, ca valoarea facturilor la incalzire va fi in aceasta iarna cu 65% mai mare decit anul trecut, a fost inghitita de Primarie pe nemestecate, fara nici un comentariu. Primarul Gheorghe Nichita a anuntat, timid, ca va cere o analiza a pretului, fara a fi nici el prea convins ca s-ar putea schimba ceva. Practic, in prag de iarna, iesenii s-au trezit ca vor trebui sa plateasca facturi exorbitante, fara ca pretul combustibilului sa fi crescut exagerat. Pentru conducerea CET, lucrurile sint simple: producerea unei gigacalorii costa, la Iasi, 2,5 milioane lei, din care se scad diverse subventii si ajutoare guvernamentale sau locale. Pentru cetateanul obisnuit, pretul final va fi, insa, in jurul cifrei de 1,8 milioane lei, fata de doar 1,1 milioane sezonul trecut. Nimeni nu a explicat pina acum coerent iesenilor de ce vor trebui sa plateasca milioane multe in plus fata de anul trecut numai pentru incalzire. Din spatele cifrelor seci, situatia iesenilor obisnuiti se vede in culori vii, ca prin lanterna magica.
Cu experienta sezonului trecut, cind aprovizionarea cu carbune a reprezentat o problema depasita cu greu, CET s-a dovedit incapabila sa gaseasca solutii de aprovizionare in timp util. In locul unei aprovizionari ritmice inca din vara, potrivit proverbului conform caruia gospodarul isi face vara sanie, iar iarna caruta, CET a ajuns sa cumpere carbune in noiembrie, la preturi sensibil mai mari decit in vara. Preturi care vor fi platite in final tot de ieseni.
De cealalta parte, oficialii Primariei si-au pierdut vara in dispute sterile cu sefii Prefecturii sau cu proiecte minore, cuvintul „carbune” fiind pronuntat pentru prima oara de primarul Nichita abia in urma cu citeva saptamini. Timp de sase luni, iesenii nu au stiut nimic despre pretul pe care il vor avea de achitat in aceasta iarna pentru incalzire. Pretul gigacaloriei a ramas un algoritm abstract, cunoscut de doar citiva initiati, fara nici cea mai vaga urma de predictibilitate pentru cetatean. In orice economie de piata normala, marirea pretului produsului finit este ultima solutie, dupa ce restructurarea, eficientizarea actului de management, optimizarea achizitiilor de materii prime etc. vor fi dat, rind pe rind, gres. La CET Iasi, de astfel de nuante nu s-a auzit: seful CET anunta ca atit consumam, deci atit cerem populatiei. Iar primarul, alaturi, aproba din cap si pleaca.