Jurnal de Campanie

Trei ar fi lucrurile importante de consemnat la sfirsitul penultimei saptamini preelectorale: desemnarea lui Calin Popescu Tariceanu drept candidat oficial al Aliantei PNL-PD la functia de prim ministru, amploarea oarecum neasteptata a fierberilor interne din PSD si pozitionarea lui Traian Basesacu in chestiuni legate de integrarea Romaniei in Uniunea Europeana si relatiile cu Statele Unite. Sa le luam pe rind.
Disputele din PSD urmeaza imediat dupa revenirea lui Miron Mitrea si Dan Ioan Popescu la pupitrul de comanda al campaniei electorale a partidului de guvernamint. Logica e relativ simpla si tine de efectuarea unor miscari tactice utile in viitor dupa incheierea alegerilor, adica atunci cind se vor imparti premiile sau, din contra, se vor contabiliza responsabilitatile. Miscarile de acest gen au devenit cu atit mai necesare cu cit dinamica electorala determinata de intrarea lui Traian Basescu in cursa prezidentiala lasa deschise toate variantele. Nimic nu e sigur in cursa umar la umar dintre PSD si Alianta PNL-PD. Atacul lui Victor Ponta la Dan Nica face parte din categoria „greaua mostenire”. Altfel spus, daca lucrurile ies prost in final inseamna ca s-au facut prea multe greseli in ultimele luni pentru a mai putea fi reparate in ultimul ceas. Daca insa PSD cistiga atunci se va putea spune ca in ciuda problemelor noii veniti au reusit sa salveze situatia in ultimul moment. Ceea ce inseamna ca declaratiile publice de astazi vor deveni importante instrumente de joc in batalia interna din partidul de guvernamint care va urma oricum dupa alegeri, indiferent de rezultatul acestora. Inclusiv pentru Adrian Nastase care incearca sa faca tot posibilul pentru a evita o eventuala postura nefericita de tap ispasitor singular, cu atit mai mult cu cit revenirea lui Ion Iliescu in partid poate produce destule valuri si repozitionari la virf.
Al doilea element important este completarea perechii de „premieri desemnati” si creerea astfel a unui nou tandem, Mircea Geoana – Calin Popescu Tariceanu. Numele anuntat nu e evident deloc surprinzator, dupa ce liderul liberal fusese desemnat presedinte interimar al PNL si co-presedinte al Aliantei D.A. Anuntul cu pricina are atit cauze interne, legate de transarea jocurilor de influenta dintre diferitele grupari din partid, cit si cauze externe. E vorba de presiunea permanenta facuta de Mircea Geoana care cerea insistent un interlocutor in discutiile legate de programul de guvernare. La prima vedere actualul ministru de externe si partidul de guvernamint par sa fie in avantaj din acest punct de vedere, daca se compara cota de credibilitate a celor doi competitori. Cum insa prestatiile lui Geoana din ultimul timp nu sint defel teribil de convingatoare nu e deloc clar daca acest avantaj initial va ramine multa vreme in picioare. Pe de alta parte anuntul Aliantei provoaca o mutatie care pe ansamblu este favorabila PSD. Un prim motiv este acela ca in lipsa unei desemnari oficiale plutea in fundal ideea, realista sau nu, a unei eventuale reveniri dupa alegeri a lui Theodor Stolojan in fruntea unui guvern al Aliantei. O zona speculativa imponderabila care in principiu era avantajoasa pentru opozitie.
Un al doilea efect, evident mai important, e insa mutatia substantiala de accent intervenita in campania electorala: readucerea in prim plan a disputelor in jurul programelor de guvernare, a responsabilitatilor din trecut si a capacitatii de administrare a tarii. Si asta dupa ce intrarea lui Traian Basescu in campania prezidentiala impinsese aceste aspecte in plan secund focalizind totul pe cursa pentru Palatul Cotroceni. O mutatie pentru care PSD s-a zbatut mult si care il avantajeaza. Discutiile pe programul de guvernare fiind de natura tehnica, greu digerabile la nivelul marii mase de alegatori, Alianta poate doar cu greutate sa marcheze puncte prin propunerile pe care le inainteaza. In schimb se expune permanent mesajelor emise de putere, o lectie pe care Mircea Geoana si-a insusit-o atent in culise, care pun sub semnul intrebarii capacitatea principalii coalitii de opozitie de a finaliza integrarea in Uniunea Europeana si in general de a administra Romania. Mesajul de fond e acela ca e de preferat predictibilitatea unei guvernari PSD, cu toate tarele ei, unei aventuri in necunoscut cu liberalii si democratii. E suficient sa amintim doar termenul de „iresponsabilitate fiscala” pe care si Mircea Geoana si Mihai Tanasescu il folosesc obsesiv atunci cind se refera la propunerile existente in programul de guvernare al opozitiei. Acest semnal de fond va fi dominant in discursul public si nu dezbaterea detaliilor concrete prilejuite de evaluarea comparativa a formulelor de solutionare a problemelor din sanatate, invatamint sau cultura. Nu intimplator, de altfel, PSD a militat fervent in culise pentru demararea dezbaterilor moderate de Clubul Roman de Presa care au debutat saptamina trecuta. Luata cumva pe nepregatite Alianta PNL-PD a trebuit pina la urma sa intre intr-un joc care o dezavantajeaza in mod evident.
In replica Traian Basescu incearca sa contracareze ultimele evolutii cu citeva declaratii care marcheaza un tip de pozitionare fata de relatiile cu Uniunea Europeana si Statele Unite, consemnate inclusiv in interviul acordat „Ziarului de Iasi”, care ies din tiparul obisnuit al declaratiilor difuze si ambigui. Dincolo de partea care tine de strategia electorala adoptata de liderul PD acest tip de discurs trebuie salutat pentru ca initiaza pentru prima oara in politica romaneasca o dezbatere critica pe marginea manierei in care va avea loc integrarea tarii in Uniunea Europeana si cadrul relatiilor bilaterale cu Washingtonul. In aceasta ultima privinta Basescu declara in esenta ca relatiile privilegiate cu Statele Unite nu vor fi sacrificate de dragul celor cu unele puteri continentale majore, atita vreme cit Bruxelles nu va avea o politica externa comuna, o posibilitate greu de intrevazut cel putin pe termen mediu. E vorba de o declaratie politica cu greutate definitorie pentru optiunile fundamentale ale unui candidat major din alegerile prezidentiale. Al doilea aspect, raportarea Romaniei la Uniunea Europeana si la tarile membre ale acesteia, e poate si mai important. Sigur, Traian Basescu urmareste din acest punct de vedere sa transmita un mesaj axat pe ideea de „demnitate nationala” care vizeaza cu predilectie electoratul cu inclinatii catre Vadim Tudor. O astfel de strategie tinteste o parte din voturile care s-ar fi indreptat catre liderul PRM in primul tur, cu atit mai probabil acum dupa ce el a facut tot felul de tumbe politice in ultima perioada, dar si in al doilea, cind acest lucru ar putea conta decisiv. Pe de alta parte insa o discutie serioasa despre felul in care s-au negociat dosarele de aderare la Uniunea Europeana, despre costurile deloc luate in discutie, despre tipul de relatii pe care dorim sa-l stabilim cu marii actori politici de pe continent, e mai mult decit necesara. Si e cit se poate de potrivit ca acest lucru sa se intimple acum, in campanie electorala. Acuzatiile ca in timpul negocierilor guvernul Adrian Nastase a compensat deficitul extern din punctul de vedere al indeplinirii criteriilor politice, e vorba aici de obisnuitele probleme legate de coruptie, de independenta justitiei si de libertatea de expresie, printr-un anume gen de „favoruri economice” – respectiv atribuirea unor contracte de lucrari fara licitatie si privatizari majore ale unor utilitati pe ultima suta de metri de care au beneficiat mari corporatii precum cele din Franta si Germania, pun serios in discutie pretentia actualei puteri de a poza drept marele campion al integrarii europene. Un campion careia intreaga natie trebuie sa-i fie adinc recunoscatoare. E suficient sa ne uitam in jurul nostru pentru a vedea lucrurile mai nuantat. La maniera in care Varsovia a negociat pina in ultimul moment conditiile de integrare, la efectele post-aderare, bune sau rele, din Polonia, Ungaria, Cehia sau Slovacia, ca si la discutiile intense pe aceasta tema din tarile cu pricina. Tot atitea motive pentru a conchide ca o dezbatere serioasa privind maniera in care ne vom integra, provocarile carora trebuie sa le facem fata si pozitionarii noastre in interiorul Uniunii, dezbatere initiata in ultimele zile de catre Traian Basescu, e chiar una dintre temele esentiale care pot fi incadrate fara dubiu in categoria celor care tin de interesul national.
Alexandru LAZESCU
alexandru.lazescu@ziaruldeiasi.ro