La Chisinau, „rindunica” are pui mari

Saptamina trecuta, in Parlamentul de la Chisinau s-a reusit formarea unei coalitii majoritare greu de anticipat cu un an in urma, coalitie alcatuita din trei formatiuni care s-au infruntat destul de dur, inainte de a ajunge in aceeasi barca: Conventia Democrata din Moldova (Partidul Renasterii si Concilierii plus Frontul Popular), Miscarea pentru o Moldova Democratica si Prospera (MMDP) si Partidul Fortelor Democratice. In urma negocierilor, presedintia Parlamentului i-a revenit lui Dumitru Diacov, liderul M.M.D.P., in timp ce postul de premier pare sortit CDM. In acest mod, comunistii se vad nevoiti sa accepte postura de unic partid de opozitie, desi PCM detine 40 de mandate.
Primele semne de intrebare asupra viitorului coalitiei au aparut inca inainte de coagularea sa. Presedintele Lucinschi, „nasul” miscarii conduse de Diacov, si-a exprimat public unele rezerve fata de proaspata majoritate, cerind o temporizare a tratativelor si acuzind partile implicate ca s-au limitat la negocierea unor functii.
In ciuda avertismentului prezidential, venit dupa ce Lucinschi lipsise din tara doua saptamini, Dumitru Diacov a batut palma cu partenerii de tratative, cazind de acord asupra conditiilor convenite anterior. Surprins, probabil, de atitudinea protejatului sau, Petru Lucinschi a preferat sa ramina in expectativa, fara a comenta gestul rebel al proaspatului presedinte al Parlamentului Republicii Moldova.
Cauza acestui conflict incipient din tabara prezindentiala ar putea fi pozitia pragmatica a presedintelui basarabean vizavi de starea de interimat de dupa alegeri. Cit timp vechiul Parlament era dizolvat, iar cel nou nu-si intrase in atributiuni, singura persoana cu autoritate constitutionala asupra executivului raminea presedintele republicii, caruia i-ar fi convenit aceasta pozitie cvasi-monopolista, generatoare a unei autoritati suplimentare de facto. De pe pozitia de unic reprezentant investit al puterii „de virf”, Petru Lucinschi ar fi beneficiat si de posibilitatea de a influenta mai puternic negocierile pentru formarea coalitiei majoritare, cu scopul de a obtine un rezultat mai bun pentru formatiunea favorita. O situatie ratata de seful statului, in mod oarecum surprinzator.
Ce l-a determinat pe Dumitru Diacov sa-si dezamageasca mentorul politic? E posibil ca doua sa fi fost motivele principale: un exces de paternalism prezidential si interesele concrete ale parlamentarilor din MMDP. Obisnuit cu supunerea filiala a celor din propria echipa, se prea poate ca Lucinschi sa fi exagerat in folosirea unui ton prea hotarit. In plus, in partidul lui Diacov exista destui parlamentari care n-ar fi fost prea incintati de o posibila fraternizare cu comunistii, datorita unor interese economice ori unor antipatii personale. Urmarea? Se pare ca, la Chisinau, „rindunica” are pui care au crescut mari. „Rindunica” fiind, in ’96, simbolul electoral al presedintelui Lucinschi, devenind apoi sigla MMDP.
Felul in care va reactiona „profesorul” Lucinschi la afrontul „elevului” Diacov ramine un subiect de maxim interes pentru evolutia vietii politice din Basarabia. Daca mai adaugam si negocierile pentru posturile din executiv, rezulta ca la Chisinau temperatura politica va avea in continuare valori destul de ridicate.