„Vadim Tudor n-o muritu, numa’, o ţâr’ s-o hodinitu”

„Consider că fanii rugbiului sunt induşi în eroare. Ei nu înţeleg raportul dintre FRR şi MTS”, spune noul ministru al Sporturilor, Eduard Novak, care însă, prin declaraţiile sale, vrea să schimbe schema iniţială între un conflict între forul sportiv public şi Federaţia Română de Rugby, de fapt un ONG „care vrea să-şi revendice o investiţie de 40 de milioane de euro”, dixit marele sportiv paralimpic. La o primă vedere, statul are dreptate: stadionul de la „Arcul de Triumf” este o investiţie publică, de care trebuie să beneficieze tot sportul românesc. Numai că această „investiţie publică” a fost dată spre folosinţă (nu proprietate) Federaţiei Române de Rugby, care – între noi fie vorba – o fi sau nu ONG – reprezintă un sport de mare audienţă în România.

Această discuţie aminteşte, întrucâtva, de un conflict izvorât cu aproape un deceniu în urmă în Iaşi între slujitorii necondiţionaţi ai primarului Nichita din galeria de fotbal şi cei care au îndrăznit să organizeze întâlniri internaţionale de rugby pe stadionul din Copou, care să strice gazonul absolut necesar echipei de fotbal în tentativa sa eroică de a scăpa de retrogradare. Sau de alt scandal, mai recent, în privinţa terenurilor de pe stadionul Tineretului, din Abator. În ambele cazuri, am susţinut cauza rugbiului, sau – mai exact – dreptul acestui sport de a beneficia de folosinţa unei baze sportive în aceeaşi măsură ca sportul numit „rege”.

Până la seismul (era să zic, blestemul) Euro2020(1), nu era nimic de comentat. Se ştia, de ani şi ani, că „Arcul de Triumf” aparţine rugbiului, iar celelalte sporturi nu erau lezate. „Celelalte sporturi” însemna, de fapt, fotbalul, pentru că handbal şi volei pe bitum nu se mai joacă din vremuri ancestrale. Iar „celelalte-sporturi-de-fapt-Gigi Becali” mai înseamnă ceva: din moment ce Steaua talpană a înhăţat şi stadionul din Ghencea şi că la Arena Naţională nu se poate apela întotdeauna, soluţia de avarie „Arcul de Triumf” este ideală! Deci, pretinsul conflict între fotbal şi sport înseamnă, de facto, un conflict între Gigi Becali şi oamenii de la rugby.

Trist este faptul că acest conflict migrează spre zone de mult uitate, zonele naţionalist-şovine (pentru că niciun naţionalism nu este, prin simplă definiţie, şovin). Poate spun mulţi dintre cei de la MTS că Federaţia de Rugby (repet, un organism de interes naţional, nu privat) sare calul. E adevărat, dar şi mulţi oficiali ai sportului cu balonul oval sar cu graţie acelaşi cal fără mânere. „Rugbiul o să aibă mult mai bune condiţii ca acum 5-6 ani. Le-am propus şi promis că vor avea prioritate şi ne vom desfăşura şi noi activitatea”, spune Eduard Novak, dar există şi mulţi foşti şi actuali rugbişti care consideră că aşa-zisa cerbicie a Ministerului se datorează etniei ministrului Novak, de parcă MTS ar vrea să construiască o arenă de hochei la Miercurea Ciuc, cu teren de pregătire viitorul patinoar de la „Arcul de Triumf”.

Deoarece există documente care îi explică prioritatea în domeniul „folosinţei” (nu proprietăţii) investiţiei de la Arcul de Triumf, Federaţia de Rugby are dreptatea ei. Utilizarea acestei baze în contextul unui eveniment de interes naţional, precum Euro2020(1) nu a stârnit obiecţii nici din partea rugbiştilor. Stadionul respectiv este de interes naţional şi trebuie utilizat ca atare. Pe de altă parte, dacă le iei celor de la rugby minunata lor exclusivitate, creezi probleme sociale la vreme de pandemie. Rugbiştii n-au protestat şi nu vor prostesta niciodată în privinţa folosirii stadionului pentru un eveniment sportiv naţional (fie el şi fotbalistic), dar vor protesta întotdeauna împotriva ideii de a împărţi folosinţa stadionului, la meciuri şi antrenamente,între naţionala „stejarilor” rugbişti şi echipa lui Gigi Becali, sau mai ştii, Academica Clinceni.

De aceea, considerăm că unele derapaje şovine nedrepte la adresa MTS sunt simple accidente, în ciuda dreptăţii pe care FRR pare a o avea. Nedrepte, fiindcă proiectele noului ministru Eduard Novak nu au avut timp să intre în aplicare. A pune unele decizii care au dreptul de a fi contestate pe seama elementului etnic înseamnă o întoarcere la noaptea de gândire a anilor '90. Cu alte cuvinte, decizia de preluare a stadionului „Arcul de Triumf” de către MTS poate fi discutată la infinit, cu argumente pro şi contra. Dar asta nu înseamnă vânzarea către Ungaria a activelor sportive româneşti pe simplu argument că ministrul face parte dintr-o altă etnie decât majoritatea rugbiştilor noştri.