anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

duminica, 05.07.2020

Bun venit, Muntenegru!

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Muntenegru nu aduce mare lucru în termenii capacităţilor militare, dar merită exact acelaşi nivel de protecţie de care se bucură Polonia, România şi celelalte state-membre, vechi şi noi, din Est şi din Vest.

Începând de luni, 5 iunie, Alianţa Nord-Atlantică are 29 de membri. Când a fost dat la o parte de Donald Trump şi împins în planul secund, înaintea fotografiei de grup, la summit-ul bruxellez din 25 mai, Dusko Markovic era încă şeful de guvern al unei ţări în curs de aderare. Alaltăieri, după ce i-a înmânat vicepreşedintelui american Mike Pence instrumentele de ratificare a tratatului de la Washington, domnul Markovic s-a transformat în premierul unei ţări aliate, în sensul deplin al termenului.

Aşadar, Muntenegru a intrat în Alianţă, concretizând al şaptelea val de extindere. Este cel mai mic, din perspectivă geopolitică, dar semnificaţia sa nu poate fi neglijată. În primul rând, pentru că e vremea dubiilor cu privire la viabilitatea NATO, multe dintre ele (dar nu toate) generate de linia preşedintelui Donald Trump. În al doilea rând, pentru că se produce într-un moment în care Rusia este nu doar vocală, ci şi agresivă cu ţările ex-socialiste ce intră sau încearcă să intre în structurile occidentale. În fine, pentru că Muntenegru a avut, dintre toate republicile fostei Iugoslavii, cele mai strânse legături cu Serbia, iar obiective de pe teritoriul său au fost bombardate de NATO în perioada martie - iunie 1999, în cadrul intervenţiei aeriene împotriva Republicii Federale Iugoslavia.

De altfel, acceptarea statului Muntenegru marchează o premieră: aliaţii n-au mai ţinut cont de cerinţa implicită ca în noul stat-membru să existe o majoritate clară şi stabilă în favoarea apartenenţei la NATO. Sondajele de opinie şi chiar rezultatele alegerilor (tema aderării fiind mereu centrală) au ilustrat constant existenţa unui echilibru. Nu putem discuta pe larg, aici, cauzele pentru care un segment important al opiniei publice ar fi preferat neangajarea. Afinităţile culturale şi spirituale cu Rusia şi Serbia contează, dar probabil că intervine - în special în rândul tinerilor - şi repulsia faţă de angajamentele militare, iar lista poate continua. E o situaţie mai problematică decât cea din Bulgaria anilor 2002-2004, pentru a folosi un exemplu de ţară care s-a orientat spre Occident în ciuda legăturilor speciale cu Rusia.

Reacţia Moscovei faţă de opţiunea de securitate a guvernului de la Podgorica a fost extrem de nervoasă, atingând un nivel înalt de presiuni diplomatice şi economice. Dacă se vor aduce dovezi substanţiale în sprijinul acuzaţiilor de implicare a unor structuri ruse în ceea ce autorităţile muntenegrene denunţă drept o tentativă eşuată de lovitură de stat, în timpul alegerilor din 16 octombrie 2016, vom putea vorbi de o sfidare făţişă a suveranităţii muntenegrene. Cel mai probabil, însă, asemenea reacţii nu vor face decât să consolideze sprijinul popular - majoritar, dar încă nu copleşitor - pentru noul statut al ţării.

După desprinderea din Uniunea Statală Serbia şi Muntenegru, structură ce a funcţionat în perioada 2003-2006, autorităţile de la Podgorica au eliminat „republica” din denumirea noului stat independent şi suveran, probabil pentru că amintea de vechiul statut de parte componentă a unei federaţii dominate de sârbi. Asemenea altor naţiuni desprinse din fosta Iugoslavie, căutarea identităţii a fost şi rămâne dificilă. Prin comparaţie cu Serbia, însă, elitele politice muntenegrene au generat o majoritate pro-occidentală mai coerentă, în timp ce la Belgrad experienţa războiului din 1999 - şi a războaielor post-iugoslave, în general - face aproape imposibilă apropierea de NATO. Apoi, spre deosebire de (Fosta Republică Iugoslavă) Macedonia, în Muntenegru nu s-a ajuns la o degradare atât de accentuată a noilor instituţii democratice, sub presiunea corupţiei şi a naţionalismului exacerbat. Deşi nu este, nici pe departe, un model de guvernare onestă şi eficace, Muntenegru conduce net în orice eventual clasament al ţărilor balcanice din afara UE.

Construcţia etatică post-2006 a mers mână în mână cu eforturile de integrare, iar dacă dubiile statelor mari din Uniunea Europeană întârzie negocierile de aderare, trebuie salutată decizia NATO. Dincolo de semnalul politic sau de consideraţiile privind îngreunarea accesului rus în Marea Adriatică, motivaţia acestui mini-val de extindere a NATO seamănă perfect cu cea din 2009, 2004 sau 1999. Muntenegru nu aduce mare lucru în termenii capacităţilor militare, dar merită exact acelaşi nivel de protecţie de care se bucură Polonia, România şi celelalte state-membre, vechi şi noi, din Est şi din Vest. Noi, membrii mai vechi, nu ne simţim foarte bine, dar trebuie să găsim bunăvoinţa de a spune: „Bun venit, Muntenegru!”.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Nicolae GRECU

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Fotbalul nu trebuie să mai suporte umilinţa vasalităţii faţă de vremelnici politruci pe post de suzerani.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Sunt evenimente sau întâmplări în viaţa fiecăruia dintre noi care ni se imprimă definitiv în memorie datorită semnificaţiei speciale pe care le‑o acordăm. Un asemenea eveniment este, în opinia autorului, cel evocat în rândurile următoare.

Silueta oraşului

arh. Ionel OANCEA

Silueta oraşului

Prima poveste a oraşului, scrisă în secolele XII-X înainte de Hristos, este despre ideea turnului până la cer construit pentru faimă. 

Teologie cu linguriţa (IV)

pr. Constantin STURZU

Teologie cu linguriţa (IV)

Statul are datoria de a veghea la sănătatea cetăţenilor, dar şi de a respecta legi precum cea care vorbeşte despre un "mod autonom" în care se organizează cultele. Nici o reglementare a autorităţilor nu poate aduce atingere unor adevăruri de credinţă, decât dacă se încalcă această "autonomie". Ideea că interesul public poate justifica intervenţia statutului în chestiuni de ordin religios nu este nouă. 

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Munca în vremea pandemiei

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.