Covic centrează, tot el dă cu capul, şi tot el dă gol. Victorie la scor pentru familia Covic!!!

Aceştia sunt plătiţi de stat, de regulă cinci ani, ca să înveţe meserie, să asigure viitorul profesional al ţării. De ce să nu facă practică în mediul privat, mai ales că acesta este, uneori, mai bine dotat decât spitalele de stat? Problema este bine pusă, doar că nu de cine trebuie.

Pe de o parte, Covic este prorector la UMF, dar are şi practica privată. Este autoritatea academică supremă în domeniul nefrologiei. El este şi şef al departamentului de profil la principalul spital de stat dedicat problemei. A fost şi manager general. Are şi cabinet privat. Prin contagiune, sora sa este managerul unei firme private care cere acum să ofere practică rezidenţilor de la UMF. Pregătirea ei de bază este în domeniul eticii, dar manageriază la dializă.

Cei doi invocă principii şi bune practici, dar cine să-i creadă? Senzaţia este că vor bani, de care oricum nu duc lipsă. Iată cum o idee bună este dusă în derizoriu de oameni de altfel cu pretenţii. Despre onorabilul domn se spune că are cel mai mare indice Hirch din târg. Se vede din atitudine. Dacă s-ar face un blackout în Copou, ar fi suficient ca el şi sora să iasă la balcon ca să lumineze cartierul.

Imediat după ’89 s-a spus că ţara a încăput pe mâini vulgare, de cocalari care au furat sau au cumpărat pe nimica toată fabrici, sau au vândut transformatoare. Acum este pe mâini fine, de intelectuali. Aceştia nu fură, ci legiferează raptul. Îşi fac pensii speciale şi-şi motivează avariţia cu înalte principii. Nu văd conflictul de interese şi ocolirea pieţei. Celor care nu le înţeleg prinţipurile le răspund în vârful buzelor: deh, nu ai cu cine vorbi, sunt nişte deplorabili…

Iată adevăratul Teambuilding color de la Iaşi!

Şi pentru că trebuie să mai şi râdem, nu numai să stăm încruntaţi, dar şi pentru că tot se vorbeşte zilele astea atât de insistent şi contondent despre filmul Teambuilding, iată, dragilor, o fotografie din arhive, despre un adevărat Teambuilding politic color de pe vremuri, de la începutul anilor ’70. Adicătelea de pe când nea Nelu, cel din fundal, era prim-secretar PCR la Iaşi, om cu mare viitor în faţă, după cum se vede în poză, dar şi după cum aţi văzut în realitatea de după ’90.

Cunoscătorii spun că poza ar fi făcută chiar în zona Iaşului, poate chiar la ceea ce peste ani a devenit “Cabana lui Ceaşcă” de la Dobrovăţ. Aşa că ia, gata: nu mai faceţi miştouri ieftine despre Teambuilding, căci, iote, se ştia de mult despre chestiune!

**** PONT ****

Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.