Cercetările de la King's College London și Universitatea din Oxford sugerează că 18,4% din populația Regatului Unit raportează că anumite sunete le provoacă iritare, iar acest lucru este cunoscut sub numele de misofonie.

Misofonia poate declanșa o reacție negativă puternică la sunete comune, cum ar fi respirația, căscatul sau sunetul cuiva care pocnește din degete.

NHS spune că misofonia apare, în mod specific, atunci când anumite sunete ajung să îi înfurie la culme pe oameni.

Un nou studiu face lumină asupra misofonieiStudiul de la Oxford și King's College este bazat pe un chestionar. După ce au analizat eșantioane de la 772 de persoane, de vârste și etnii diferite din Marea Britanie, cercetătorii au descoperit că doar 13,6% dintre oameni au auzit despre această afecțiune, iar 2,3% s-au identificat ca având-o.

De asemenea, studiul a arătat că misofonia este la fel de frecventă la bărbați și la femei și că tinde să fie mai puțin severă odată cu vârsta.

Unele dintre cele mai declanșatoare sunete pentru cei care suferă de această afecțiune includ respirația normală, zgomotul pe care îl fac pașii și înghițitul, se arată în studiu.

„Experiența misofoniei este mai mult decât a fi deranjat de un sunet”, a declarat autorul principal al studiului, dr. Jane Gregory, psiholog clinician la departamentul de psihologie experimentală al Universității din Oxford.

Dr. Gregory a spus că misofonia poate provoca adesea sentimente de neputință și „de a fi prins în capcană atunci când oamenii nu pot scăpa de un sunet neplăcut”.

„Adesea, cei care suferă de misofonie se simt prost cu ei înșiși pentru că reacționează în felul în care o fac, mai ales atunci când răspund la sunetele emise de cei dragi”, a adăugat ea.

Poate fi tratată misofonia?

Este nevoie de mai multe eforturi pentru a înțelege cauzele misofoniei și pentru a-i ajuta pe cei care pot fi afectați de aceasta.

„Am arătat că sunetele de zi cu zi făcute de alții au un impact negativ asupra vieții a aproape una din cinci persoane din Marea Britanie. Studiul nostru sugerează, de asemenea, că este posibil ca mulți oameni să nu recunoască faptul că suferă de misofonie”, a declarat un alt autor al studiului, dr. Silia Vitoratou.

Majoritatea tratamentelor sugerate se concentrează în prezent pe tehnici de adaptare mentală. Acestea includ relaxarea, respirația profundă, terapia prin sunet și terapia cognitiv-comportamentală pentru a reduce anxietatea.

Misofonia și hiperacuzia. Care este diferența între cele două?
Există două forme de auz sensibil. În timp ce misofonia provoacă disconfort emoțional, hiperacuzia provoacă disconfort fizic.

Potrivit NHS, hiperacuzia este atunci când sunetele de zi cu zi sună mai tare decât ar trebui, ceea ce uneori poate deveni dureros.

Dacă suferiți de hiperacuzie, este posibil să fiți afectat de sunete precum:

– Un câine care latră

– Un motor de mașină

– Sunetul produs de cineva care mestecă

– Un aspirator

– Zornăit de monede

NHS spune că hiperacuzia poate afecta una sau ambele urechi și poate apărea brusc sau se poate dezvolta în timp.