De ce sprijină o bună parte din elita intelectuală şi mulţi „formatori de opinie” USR PLUS?

La un moment dat Ion Iliescu se plângea de faptul că, spre deosebire de situaţia din Occident, la noi majoritatea celor din elita intelectuală sunt de dreapta. Şi la o primă vedere nimic nu s-a schimbat în cele trei decade de post-comunism. Simpatiile acestora par să se îndrepte în continuare preponderent către partidele de centru dreapta, în principal către noua lor febleţe politică: USR PLUS. Numai că această aparentă anomalie, pentru că într-adevăr în Occident elitele intelectuale, cele academice şi din mass media, sunt în marea lor majoritate de stângă, mai nou progresiste, nu este reală. La nivelul convingerilor intime, nu la acela al declaraţiilor, vedem aici simpatii ideologice asemănătoare. Atitudinea faţă de referendumul pentru familie, la finalul căruia cotidianul Adevărul titra, sugestiv, „Prezenţa la ură: 20,41%”, este doar unul dintre exemple. E adevărat, în acel caz am avut în bună măsură un vot anti-PSD, anti-Dragnea, dar nu au fost mari delimitări nici în mass media şi nici printre „formatorii de opinie” faţă de atacurile abjecte la adresa religiei şi a celor care au o viziune diferită faţă de ideea de familie. Un alt episod a fost fervoarea cu care s-a protestat în spaţiul academic după ce s-a votat împotriva introducerii studiilor de gen în spaţiul academic. S-au declanşat atunci proteste, au circulat în mediul online petiţii care cereau renunţarea la această „măsură abuzivă”. Am auzit sintagme precum „poliţie a gândirii”, „întoarcerea în Evul Mediu”, au fost acuze de „crasă incultură” la adresa susţinătorilor acestui punct de vedere. Toate expresii din vocabularul tipic progresist. Or, studiile de gen sunt exemplu tipic de „pseudo-ştiinţă", la fel ca „studiile intersecţionale”, „studiile rasiale” şi tot felul de astfel de „pseudo-discipline” cu puternică amprentă ideologică, care sunt o componentă importantă în agenda de îndoctrinare neo-marxistă din campusurile universitare din Occident. De altfel această poziţionare ideologică s-a văzut recent şi din maniera entuziastă cu care a fost salutată victoria lui Joe Biden la alegerile de America, candidatul unui partid deplasat semnificativ spre stânga care s-a şi descris singur drept „cel mai progresist preşedinte din istoria Statelor Unite”.

La fel de artificială este plasarea USR PLUS în zona centru dreapta pentru că mai nimic din ceea ce susţine public, nimic din lucrurile pentru care militează această formaţiune nu justifică o astfel de încadrare. Din contra, pe latura socială, pentru că orientarea ideologică trebuie văzută atât din perspectivă economică, cât şi din perspectivă socială, există vizibile accente neo-marxiste. Cum ar fi sprijinul activ în favoarea studiilor de gen sau atitudinea virulent critică faţă de religie. Sigur, cei din USR PLUS sunt liberi să-şi aleagă cauzele politice pe care vor să le promoveze, singurul lucru în neregulă este acela că-şi asumă o etichetă ideologică falsă din dorinţa de a se diferenţia de PSD, care prin definiţie este plasat la stânga. Este adevărat însă că ei beneficiază de faptul că în acest moment nu există nici un partid autohton relevant care să-şi asume cu adevărat valorile conservatoare în opoziţie deschisă cu progresismul celor de la USR PLUS. Încearcă ceva în sensul acesta PMP, dar nu foarte convingător, nu ca punct esenţial de diferenţiere. Din acest motiv multă lume nici nu realizează esenţa acestui curent ideologic, foarte popular astăzi în Occident, care reşapează în bună măsură concepte, proceduri şi tehnici de propagandă şi control din comunism. Curentele neo-marxiste aflate pe val în Occident, care îşi au originea în aşa numita Şcoală de la Frankfurt, au adaptat ideile marxismului clasic, care aveau în centru lupta clasei muncitoare împotriva burgheziei, la realitatea lumii contemporane în care segmentul dominant din economie îl constituie serviciile, nu industriile prelucrătoare.

Desigur, asta nu înseamnă că toţi cei care votează cu USR PLUS, mai ales cei tineri, sau chiar toţi din partid, ar împărtăşi neapărat astfel de idei. Ei sunt atraşi de o apariţie relativ nouă pe scena politică şi cum ideea de schimbare e întotdeauna populară în sine îşi pun speranţele în aceasta, îşi imaginează că de acolo va veni soluţia „depanării” României. Atractive sunt şi slogane precum „O Românie fără hoţie!” sau „Justiţie pentru cetăţeni, pedepse pentru infractori”. Cum să nu vrei aşa ceva!? Numai că la confruntarea cu realitatea încep să mai apară probleme. De pildă, iată, Dan Barna, şeful partidului a cărei deviză de frunte este „Fără penali în funcţii publice”, tocmai s-a plâns că i se va instrumenta un nou dosar la DNA, înţelegem imaginar. „Probabil, va fi din nou un spectacol mediatic legat de asta. Nu aş fi surprins să văd că din nou se va mai inventa vreun dosar imaginar pentru a fi folosit doar în comunicare… Constat doar cu surpriză o suprapunere fix peste perioada campaniei electorale, ceea ce ridică semne de întrebare”, declara el zilele trecute la Europa Liberă. Şi nu e deloc exclus să aibă dreptate. Însă atunci când astfel de declaraţii veneau din altă parte, tot el şi colegii săi le înfierau imediat.

Un punct de vedere susţinut frecvent în mass media este ideea că USR PLUS nefiind tributară "sistemului ticăloşit" este că acesta va salva România (aşa după cum reiese şi din titlul formaţiunii cu pricina). Acest gen de „analiză” poate fi trecută în cel mai bun caz, asta dacă nu sunt şi alte explicaţii, în categoria naivităţilor. Zona strict politică, adică cea rezultată din alegeri, este doar una dintre structurile care controlează statul. Sunt şi altele extrem de influente. De pildă serviciile secrete care, să nu uităm, în România pot avea şi companii proprii, oameni din sistemul de justiţie, alţii din marile grupuri de afaceri care pot fi implicate şi în mass media sau cei care ocupă poziţii influente în mecanismele administraţiei publice locale şi centrale. Mulţi dintre aceştia sunt de regulă şi protejaţi legal, fiind extrem de greu de îndepărtat din funcţii. Dacă prin ministere s-au perindat de-a lungul celor trei decenii sute de miniştri (unii cu state de doar câteva luni) în aparatul ministerelor sau a altor organisme importante, precum agenţiile de reglementare, găsim în funcţii cheie persoane care ocupă aceste poziţii de 15-20 de ani. La un loc tot acest grup extrem de influent, constituie ceea ce în America a primit numele de „deep state” şi este foarte greu de dizlocat. Traian Băsescu a încercat să erodeze influenţa acestor reţele utilizând serviciile secrete şi DNA, însă, ca în povestea cu ucenicul vrăjitor, aceste structuri de forţă au ajuns în final să devină chiar ele parte a problemei. De altfel, atunci când au fost puşi efectiv în situaţia de a-şi pune ideile în practică, cei de la USR PLUS am avut parte de multă „comunicare”, dar de cvasi-zero rezultate, aşa cum este şi cazul lui Vlad Voiculescu. Poate din incompetenţă, poate chiar din cauzele descrise anterior.

Acelaşi lucru se întâmplă şi la nivel european. Imensul aparat birocratic de la Bruxelles, de zeci de mii de oameni, care de altfel se bucură de multe privilegii financiare, dar şi de altă natură, este în fapt cel care va lua în tot mai mare măsură decizii cu impact la nivel naţional. Or, dintre toate partidele româneşti actuale, cel legat ombilical, cu precădere prin componenta Cioloş, este USR PLUS. De aceea, ca orientare, partidul se va alinia la comandamentele trasate de acolo, din convingere sau din oportunism, inclusiv în plan ideologic promovând ideile progresiste. Vom vedea asta în tot mai mare măsură de acum încolo, mai ales dacă va ajunge, previzibil, la putere. 

Publicitate și alte recomandări video