Prof. dr. Danut Costin, seful Clinicii de Oftalmologie din cadrul Spitalului de Neurochirurgie Iasi: „Obstructia canalului lacrimonazal este o afectiune prezenta la aproximativ 30% dintre nou-nascuti, in momentul nasterii. Lacrimile de la suprafata oculara sunt drenate printr-un sistem canalicular spre fosele nazale. Orificiul de deschidere in fosa nazala poate fi blocat partial sau total  de membrana „Hassner" care nu s-a resorbit pana la nastere. In acest caz lacrimile stagneaza in sacul lacrimal, produc o inflamatie locala si stimuleaza secretia de mucus. De obicei, parintii sesizeaza dupa 7-10 zile de la nastere ca unul sau ambii ochi ai nou-nascutului prezinta o secretie oculara de tip mucos sau mucopurulent care determina aglutinarea cililor si impiedica deschiderea pleoapelor la trezire. In timpul zilei ochiul este lacrimos, umed, poate prezenta secretie in exces ce necesita igiena locala frecventa, dar, de regula, este alb, neinflamat, nedureros. Uneori acumularea in exces a secretiilor in sacul conjunctival determina dilatatia acestuia ce se observa ca o tumefactie  spre baza nasului si sub pleoapa inferioara. Compresia in aceasta zona duce la evacuarea secretiei mucopurulente prin punctele lacrimale situate in marginea pleoapelor. Evolutia poate fi  de lunga durata pe parcursul a catorva luni, cu perioade de remisie partiala in care secretia oculara e minima persistand o lacrimarea excesiva in conditii de vant sau aer rece. O remisie spontana completa se constata in multe dintre cazuri pana la varsta de un an. Totusi cazurile trenante cu repetate suprainfectii si secretii oculare abundente sau dilatatia sacului lacrimal au sanse minime de remisie spontana.

Tratamentul se face in functie de varsta copilului

* Pana la varsta de 6-8 saptamani se face masaj la nivelul zonei sacului lacrimal. Masajul trebuie efectuat de minim 4 ori/zi si va fi urmat de instilarea in sacul conjunctival a unui colir oftalmic in compozitia caruia este inclus un antibiotic. Prin efectuarea zilnica a masajului putem deschide o obstructie membranoasa.

* Indepartarea secretiilor purulente utilizand servetele special impregnate cu antiseptic usureaza sarcina mamei si asigura confortul copilului.

* Irigatii cu solutie salina si  antibiotic. Tratamentul e conservator si este recomandat daca nu a fost inregistrata vindecarea pana la varsta de 2 luni. Irigatia va fi efectuata de 2 ori pe saptamana si are ca scop deschiderea ocluziei cauzata de o membrana. Tratamentul local antibiotic are ca scop rezolvarea suprainfectiei si disparitia secretiilor mucopurulente. De cele mai multe ori parintii sunt  nelamuriti de faptul ca problema nu s-a rezolvat dupa multiple tratamente locale cu picaturi, in schimb ignora masajul sau il efectueaza incorect.

* Cand vindecarea nu s-a produs pana la varsta de 3-4 luni este indicat sondajul (sonda Bowman). Daca s-a inregistrat un esec, sondajul va fi repetat dupa 3-4 saptamani. Sondajul canalului lacrimal este o masura terapeutica ce are ca scop permeabilizarea canalului lacrimal prin perforarea obstacolului (membrane, stricturi) utilizand o sonda cu varf bont. Recidiva dupa primul sondaj este mai frecventa cand acesta se efectueaza tardiv dupa varsta de 6 luni, din cauza inflamatiei indelungate a mucoasei canalului lacrimal ce determina refacerea stricturilor si reaparitia simptomatologiei.

* Intubarea cu tub siliconic, dupa  repetarea esecului la sondarea canalului lacrimal. In cazul recidivei uneori e necesara introducerea unui tub siliconic in canalul lacrimo-nazal ce permite mentinerea deschisa a acestuia, asigurand un flux normal al lacrimilor si vindecarea completa a mucoasei inflamate. Tubul siliconic poate fi pana la  6 luni de zile si nu produce disconfort in acest interval.

* Dacriocistorinostomia –  interventie chirurgicala prin care se stabileste o comunicare directa a sacului lacrimal cu cavitatea nazala.  – se practica cand celelalte metode terapeutice nu au dat rezultate, sau cand copilul a fost adus tarziu la oftalmolog – peste varsta de 4 ani.

Cand banuim ca este infundat canalul lacrimal al bebelusului?

De obicei, primul simptom al unei obstructii lacrimale consta in lacrimare excesiva cu un aspect de ochi umed pana la lacrimi care curg pe obraz (epifora). Nou-nascutii cu astfel de probleme prezinta, de obicei, simptome care apar in primele zile sau saptamani de viata. Daca apare infectia sistemului de drenare a secretiilor lacrimale, poate apare inflamatia care include roseata si edemul (umflarea) zonei din jurul ochiului sau a nasului. De asemenea se poate observa o secretie de mucus galben in coltul ochiului si genele se pot lipi unele de altele. In cazuri severe, infectia poate include genele si zonele din jurul ochilor. Simptomele unei obstructii de canal lacrimal se pot accentua dupa o infectie a cailor respiratorii superioare, ca o raceala sau o sinuzita. De asemenea, simptomele pot fi mai evidente dupa o expunere la vant sau temperaturi scazute. 

––-

Mai mult de 90% dintre obstructii se rezolva pana la varsta de 12 luni

Caile lacrimale pot fi partial sau complet obstruate. Obstructia poate duce la aparitia unor infectii bacteriene sau de alte cauze. Daca ductul se deschide, infectia aparuta se poate vindeca fara tratament.Majoritatea obstructiilor de cai lacrimale sunt prezente la nastere (congenitale) si se rezolva fara nici o interventie sau printr-o manevra numita sondajul cailor lacrimale, in primul an de viata. Mai mult de 90% dintre obstructii se rezolva pana la varsta de 12 luni. Proba sondajului facuta in primele 13 luni de viata are succes in aproxiamtiv 97% din cazuri. O obstructie de cai lacrimale fara alte complicatii nu afecteaza, de obicei, vederea unui copil si nu creste probabilitatea de a dezvolta probleme vizuale. Infectiile ochiului afectat sunt frecvente. Rar, pot cuprinde genele si zonele din jurul ochiului (celulita periorbitala). Uneori, sacul lacrimal se poate umple cu secretii purulente (dacriocistita). La adulti, majoritatea obstructiilor de canal lacrimo-nazal au ca principala cauza infectiile, probleme structurale date de leziuni sau interventii chirurgicale sau formatiuni tumorale in caile lacrimale. Infectiile se pot trata cu antibiotice. Daca nu se foloseste nici un tratament, infectia se poate vindeca de la sine. Totusi, zona poate ramane congestionata si infectia poate recidiva. Daca infectia nu se remite singura sau este lasata netratata, zona periductala poate deveni umflata si sensibila. Ochiul afectat poate avea cruste de la secretiile mucoase.