Dr. Marius Dabija, medic primar neurochirurg, Directorul medical al Spitalului Clinic de Neurochirurgie Iaşi: „În mod clar, fiecare pacient are dreptul să beneficieze de o a doua părere. Numai că acest lucru este posibil doar investigând persoana respectivă, ceea ce presupune ca tatăl dumneavoastră să vină la Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi. Până atunci, informaţiile pe care vi le pot oferi – în condiţiile în care nu ne-aţi transmis nici diagnosticul complet pus de medicul din Suceava, respectiv localizare, mărime etc. – o să vă explic, la modul general, ce înseamnă meningiomul şi ce se poate face în această situaţie. În primul rând, meningiomul este o tumoră care se dezvoltă din meningele cerebral, o membrană ce înconjoară creierul şi măduva spinării.

Cele mai multe meningiome sunt tumori necanceroase, deşi, rareori, ele pot fi canceroase. Unele meningioame sunt numite „atipice“, însemnând că nu sunt nici maligne, nici benigne, ci între cele două (borderline). Meningiomul este a doua tumoră ca frecvenţă la adulţi şi afectează în special femeile de peste 50 de ani. Acesta însă poate apărea la orice vârstă atât la femei cât şi la bărbaţi. Semnele şi simptomele meningioamelor sunt la început, de cele mai multe ori, subtile. În funcţie de localizarea lor în raport cu creierul sau, mai rar, cu măduva spinării, semnele şi simptomele pot include: cefalee care se agravează cu trecerea timpului – aşa cum acuză şi tatăl dvs. -, scăderea acuităţii vizuale, vedere dublă, scăderea auzului, tulburări de memorie, pierderea mirosului, scăderea forţei musculare în membre, paralizia unei jumătăţi a feţei, crize epileptice care apar brusc şi pot pune viaţa în pericol. Din păcate, nu se cunosc exact cauzele apariţiei meningioamelor. Se ştie că unele celule de la nivelul meningelui suferă modificări ce duc la pierderea controlului asupra multiplicării lor, ducând astfel la apariţia tumorilor meningeale (meningioame).

Factorii hormonali joacă un rol în apariţia acestor tumori, de aceea v-am şi spus că se întâlneşte mai frecvent la femei, dar fără a se cunoaşte exact modul în care aceştia acţionează. Tocmai pentru faptul că semnele şi simptomele unui meningiom evoluează încet, este foarte important ca atunci când observăm modificări ale stării noastre obişnuite de sănătate, să mergem la medicul de familie, care va şti, dacă este nevoie să ne îndrume la o altă specialitate. Cu atât mai mult dacă persoana respectivă a avut o criză epileptică bruscă sau dacă a avut loc o schimbare bruscă a vederii, memoriei sau a stării de conştienţă. Dar nu este de neglijat nici o durere de cap care se accentuează cu trecerea timpului. Depistarea unui meningiom se realizează prin teste de imagistică: computer tomograf (CT) cranio-cerebral sau spinal, imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM). Odată stabilit acest diagnostic, tratamentul va depinde de mulţi factori, cum ar fi mărimea meningiomului, localizarea sa, agresivitatea sa etc. Medicul va lua în considerare de sănătate generală a pacientului şi obiectivele tratamentului. Vreau să vă spun că tratamentul imediat nu este necesar pentru toţi pacienţii care au un meningiom.

Un meningiom mic, care creşte lent şi care nu cauzează semne sau simptome, poate să nu impună tratament. În această situaţie, pacientului îi este indicat să facă, periodic, examene IRM cranio-cerebrale, pentru a se monitoriza creşterea şi alte semne de evoluţie (ex. apariţia edemului cerebral). Dar dacă medicul neurochirurg apreciază că meningiomul creşte şi necesită tratament, atunci se poate gândi la câteva opţiuni terapeutice. În situaţia în care meningiomul cauzează semne sau simptome sau dacă este evidenţiată creşterea lui, se poate recomanda chirurgia. Chirurgul încearcă să facă o rezecţie completă, oricând este posibil acest lucru. Dar, din cauza că meningioamele pot apărea lângă structuri delicate ale creierului, nu este mereu posibilă îndepărtarea tumorii în întregime, chirurgul îndepărtând cât de mult este posibil din tumoră. Dacă tumora a fost complet îndepărtată, de regulă, nu mai este necesar tratament.

Este necesară însă o urmărire imagistică periodică (IRM). Atunci când tumora este benignă şi numai o mică parte din tumoră a mai rămas în creier după operaţie, se poate recomanda doar o urmărire periodică (examen IRM). În unele cazuri, mici reziduuri tumorale pot fi tratate cu o formă de radiaţii numită radiochirurgie stereotactică (Gamma Knife sau LINAC – Cyber Knife, Novalis, etc), de care Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi dispune. Însă, în situaţia în care tumora este atipică sau malignă, cel mai probabil va fi nevoie de un tratament radioterapic, respectiv radioterapie conformaţională Cert este că fiecare decizie, fiecare pas terapeutic, se va lua împreună cu pacientul sau cu familia acestuia, după caz. În concluzie, ce pot să vă spun în acest moment este că tatăl dvs trebuie să înţeleagă că a sta acasă nu-i va rezolva, nici pe departe, problema de sănătate care, cu trecerea timpului, va deveni şi mai serioasă“.