De Sănătate

Punem punctul pe știi

Umărul dureros poate fi recuperat. Care sunt cele patru forme clinice

miercuri, 23 februarie 2022, 10:44
3 MIN
 Umărul dureros poate fi recuperat. Care sunt cele patru forme clinice

Daniel Istrate, 46 ani, Iași: ”Am câteva luni de când mă doare, constant, umărul drept. Nu este o durere foarte puternică, dar este permanentă și sâcâitoare. Inclusiv noaptea, trebuie să îmi pun mâna dreaptă pe o pernă, pentru a fi la același nivel cu umărul, altminteri am senzația că pur și simplu se desprinde brațul din articulație. Permanent, simt ca o greutate care îmi ”atârnă” din umărul drept. Cu mare greutate fac mișcări care implică rotația brațului și am dureri chiar și la cel mic gest. Din această cauză, mișcările mele sunt mai limitate, nu pot căra mai nimic și îmi este greu chiar și atunci când mă îmbrac. Eu nu am un serviciu care să implice foarte multă mișcare – sunt economist -, dar prezența permanentă a durerilor îmi creează, pe lângă suferința fizică, și o stare permanentă de disconfort. Am luat tot felul de analgezice, dar fără mare efect. M-ar ajuta foarte mult dacă mi-ați putea recomanda un tratament”.

Dr. Mariana Pricop, Medic specialist reumatologie, recuperare, medicină fizică și balneologie, Redhospital Sf. Sava, Iași:

”Periartrita scapulohumerală (PSH) este un termen generic pentru afectarea diferitelor structuri ale umărului, care provoacă dureri și incapacitate de mișcare a umărului. Afectează atât bărbații cât și femeile cu o frecvență aproape egală și apare, de obicei, spontan, ca un umăr dureros, fără  legătură cu un eveniment traumatizant. Este însoţit de redoare şi de limitarea mişcărilor în urma afectării structurilor periarticulare (ligamente, capsulă, tendoane, bursă, muşchi) prin leziuni degenerative şi/sau inflamatorii. Poate fi agravată prin intervenţia unor factori precum traumatismele, suprasolicitarea sau expunerea la frig.

Trebuie să știți că umărul este alcătuit din trei articulații și două planuri de alunecare, care-i conferă o mare mobilitate, în dauna stabilității. Cele trei articulații ale umărului sunt articulația glenohumerală, acromio-claviculară și sterno-claviculară. La menținerea stabilității contribuie ligamentele, tendoanele și mușchii.

Patologic, PSH are drept substrat, în primul rând, leziunile degenerative ale tendoanelor, în special ale supraspinosului și bicepsului, caracterizate prin necroze care duc la rupturi parțiale și prin calcificări. O formă particulară de PSH este cea determinată de inflamația articulației glenohumerale, a cărei evoluție către fibroză este responsabilă de diminuarea importantă a mișcărilor la acest nivel (,,umăr blocat’’ sau ,,umăr înghețat’’).

Periartrita scapulo-humerală este o boală des întâlnită mai ales la persoanele de peste 40 de ani şi prezintă patru forme clinice:

– umărul dureros simplu: este forma clinică cea mai frecventă şi se manifestă prin dureri moderate la nivelul umărului, la efectuarea unor activităţi zilnice (îmbrăcat, spălat etc.);

– umărul dureros acut (hiperalgic): e caracterizat prin dureri violente, insuportabile care se intensifică noaptea şi fac imposibile mişcările;

– umărul blocat: debutează de regulă cu dureri moderate ale umărului, dar în timp duc la instalarea unui blocaj al articulaţiei denumit sugestiv: “umăr îngheţat”;

– umărul pseudoparalitic: are la bază, perforarea/ruptura de diverse grade a tendoanelor muşchilor rotatori, apărută de obicei pe un fond degenerativ (la vârste de peste 60 de ani).

Există multe cauze care nu sunt întotdeauna clar vizibile. Orice modificare a tendoanelor, ligamentelor, mușchilor sau oaselor articulației umărului poate duce la o rigidizare dureroasă a acesteia din urmă. Cauzele principale ale durerii sunt căderea sau uzura (osteoartrita).

Simptomele sunt reprezentate de durere ce poate fi resimțită chiar ca iradiind în braț, cu agravare nocturnă, însoțită de impotență funcțională.

Diagnosticul este în principal clinic, dar poate fi completat cu ecografie musculoscheletală, radiografie și chiar IRM.

Tratamentul periartritei scapulo-humerale urmăreşte în principal: ameliorarea durerii, reducerea inflamaţiei şi recuperarea mobilităţii articulare.

Mijloacele folosite sunt: tratamentul medicamentos, kinetic şi chirurgical, de multe ori în asociaţie, în funcţie de forma clinică şi evoluţie.

Tratamentul este adesea de durată și include folosirea de medicamente antiinflamatorii steroidiene sau nesteroidiene, cu administrare orală sau local, sub formă de geluri sau infiltrații.

Fizioterapia poate ajuta la îmbunătățirea forței umărului și a flexibilității, precum și ameliorarea durerii. Exercițiile de kinetoterapie vizează învățarea unor mișcări compensatoare și recuperarea unei forțe musculare cât mai bune. Kinetoterapia este o parte foarte importantă a tratamentului deoarece ajută la recuperarea funcționalității umărului precum și la evitarea recurenței.

Tratamentul chirurgical poate fi indicat în unele situații pacienților tineri.

Evoluția este favorabilă, vindecarea producându-se în câteva săptămâni sau, cel mai mult, în câteva luni, fie spontan, fie în urma tratamentului”.

Comentarii