Prof. Univ. Dr. Cătălin Pricop (FOTO), medic primar urolog, Spitalul ”C. I. Parhon”, preşedintele Asociaţiei Urologilor din Iaşi: ”În primul rând, este foarte bine că v-aţi depăşit jena şi aţi cerut ajutor. Din ceea ce descrieţi, se pare că aveţi o vezică hiperactivă (VHA). Aceasta este o suferinţă care, aşa cum aţi remarcat şi dumneavoastră, afectează confortul, vă poate pune în situaţii jenante şi, de asemenea, vă poate afecta semnificativ calitatea vieţii. Aşa cum aţi precizat şi dumneavoastră, persoanele care au VHA se plâng că au o senzaţie imperioasă de a urina.

Mai mult decât atât, o fac foarte des şi în cantităţi mici de urină (fenomen denumit polachiurie). De exemplu, o persoană fără astfel de probleme are circa 4-6 micţiuni pe zi, în timp ce o alta, care are VHA, va urina de peste 8-10 ori pe zi. Pe de altă parte, majoritatea oamenilor pot dormi timp de 6 până la 8 ore, fără a simţi nevoia să meargă la baie. Sigur, mai toţi am avut senzaţia imperioasă de a urina (cu sau fără pierderi urinare), cel puţin o dată în viaţă. Dar, atunci când imperiozitatea, polachiuria sau pierderile incontrolabile devin supărătoare, ei bine, atunci trebuie să apelaţi la un medic.

Situaţiile pe care le acuză pacienţii noştri că le produc nevoia imperioasă de a merge la baie sunt: auzul sau atingerea apei curente, vederea unei toalete, atingerea podelei reci, atunci când, dimineaţa, coboară din pat, introducerea cheii în broasca uşii la sosirea acasă, expunerea la frig (chiar şi trecerea de la o temperatură la alta), fumatul, consumul de alcool, dar şi stările de anxietate sau situaţiile stresante. Vă înţeleg când vă exprimaţi îngrijorarea că vi s-a schimbat viaţa ca urmare a faptului că nu puteţi avea control asupra vezicii dvs urinare.

Faptul că vă confruntaţi cu această problemă nu trebuie să va determine să vă izolaţi de familie, să le ascundeţi acest lucru, pentru că este foarte posibil ca, în această situaţie, să se instaleze depresia şi sentimentul de izolare. Să ştiţi că, pe lângă problemele provocate de VHA, ca şi cele emoţionale, pe care le-am menţionat, am avut cazuri la aceste persoane şi, din pacate, nu puţine, de căderi şi fracturi rezultate de graba de a ajunge la baie, pe perioada nopţii când, clar, vigilenţa noastră este mult scăzută. Trebuie să ştiţi că, pe parcursul a câteva ore, vezica urinară se umple cu urină treptat. Când cantitatea ajunge la 230-300 ml, nervii existenţi de-a lungul vezicii urinare transmit către creier că vezica se umple şi, automat, avem prima senzaţie de a merge la baie.

Senzaţie pe care, cei care nu au probleme, o pot amâna, prin strângerea conştientă a sfincterului, până ce vezica urinară atinge maximul de 350-450 ml, moment în care trebuie să meargă la toaletă. Însă, în cazul persoanelor care au VHA, senzaţia de urinare apare brusc, indiferent dacă vezica este plină sau nu, fiind dificil de controlat sau de oprit. Şi asta pentru că muşchiul din interiorul vezicii primeşte comenzi incorecte de la creier să se contracte, chiar dacă vezica urinară nu este plină.

Senzaţia care apare este intensă, de urgenţă maximă şi, nu de puţine ori, se ajunge la pierderi de urină necontrolate. Sunt multe cauzele pentru care se ajunge la această situaţie: vârsta înaintată, slăbirea muşchilor planşeului pelvin, infecţii ale tractului urinar, tratamente medicamentoase, boli ale sistemului nervos sau chiar obezitatea. Am stabilit deja că primul pas este să mergeţi la medic. Acesta va face investigaţiile care se impun şi va stabili tratamentul pe care va trebui să îl urmaţi.

Tratamentul de primă linie, cum spunem noi, este acela de a vă modifica comportamentul de zi cu zi. Astfel, poate fi necesar să schimbaţi ce beţi şi mâncaţi, să scădeţi în greutate (dacă este cazul) sau să renunţaţi la fumat si alcool. Vom stabili împreună acest lucru. Apoi vă vom învăţa să completaţi un calendar micţional, pe zile şi ore care să pună în evidenţă aportul de lichide, de câte ori mergeţi la baie sau dacă aveţi pierderi de urină. Şi, evident, există tratamentul medicamentos şi, cu siguranţă, îl vom alege pe cel mai avantajos pentru dvs. Dar, înainte de toate, sfatul meu este să mergeţi să explicaţi unui medic, care vă poate ajuta, care sunt problemele cu care vă confruntaţi, pentru a stabili împreună paşii pe care urmează să îi faceţi”

Cum funcţionează aparatul urinar

Rolul aparatului urinar este acela de a elimina deşeurile (prin intermediul urinei) din corpul dumneavoastră.

Rinichii filtrează sângele, îndepărtând din acesta diverse deşeuri rezultate în urma metabolismului, precum şi excesul de apă. Cei doi rinichi procesează un volum de aproximativ 40 de litri de sânge pe zi şi produc circa 1,5 litri de urină (95% apă şi 5% deşeuri).

Ureterele sunt două conducte prin care se scurge continuu urina, de la rinichi la vezică, folosind contracţii musculare şi gravitaţia.

Vezica urinară stochează urina, până când este eliminată din corp, extinzându-se, ca un balon, pe măsură ce se umple.

Muşchiul detrusor este un muşchi puternic, care formează peretele vezicii urinare şi are rolul de a se contracta în timpul micţiunii, pentru a elimina urina din vezică. De aceea, vezica este şi rezervor al urinei, între două micţiuni, dar şi pompa care evacuează urina colectată.

Uretra reprezintă un conduct prin care urina iese din vezică în exterior.

Muşchii planşeului pelvin sunt o reţea interconectată de muşchi care susţin vezica urinară, uretra, rectul şi vaginul şi ajută la menţinerea lor pe loc.

Sfincterul reprezintă un muşchi care înconjoară uretra, la ieşirea din vezică, şi controlează fluxul de urină. Fiecare persoană strânge conştient sfincterul, când vrea să ţină urina, şi îl relaxează, pentru a urina.