Ceva malefic pluteşte în ultimii ani peste Iaşi

Depresia este o boală care apare atunci când te aştepţi mai puţin. Trăsăturile principale sunt lipsa plăcerii faţă de lucrurile care înainte reprezentau un interes, dispoziţia tristă, energia redusă, gândirea pesimistă, lipsa apetitului, insomniile, anxietatea şi iritabilitatea. Acesta este tabloul unei persoane cu tulburări depresive. „Toate simptomele ar trebui sesizate de familie, pentru a se încerca luarea unor măsuri. Pacientul are o dispoziţie caracterizată prin suferinţă, durere, tristeţe, stări care nu se ameliorează şi care duc, treptat, la deteriorarea în plan profesional şi în plan socio-familial“, a declarat medicul psihiatru Ovidiu Alexinschi, purtător de cuvânt al Spitalului de Psihiatrie.

 

 

Aceasta este descrierea doamnei Călina, o femeie în vârstă de 65 de ani. A devenit pacient fidel al Spitalului „Socola“, după ce şi-a dat seama că-şi pune viaţa în pericol dacă nu cere ajutor. Ieşeanca a început să nu mai simtă dorinţa de a trăi, evita să ia contact cu alte persoane, se închidea în camera ei cu gândul că totul se va termina cândva. Nu şi-a dat seama că are depresie, până când nu au început să-i vină tot felul de idei sinucigaşe. „Credeam că singura şansă să scap de tot era să mor. Doar că nu ştiam de ce vreau să scap. Am familie, am copii care mă iubesc, însă pentru mine totul era haos. Problemele care m-au adus în acestă stare sunt cele financiare. Nu ne descurcăm cu banii deloc, pentru că eu şi soţul meu suntem pensionari şi avem împreună un venit de 1.200 lei. Puţin în comparaţie cu facturile mari şi nevoile de zi cu zi. Am acceptat ajutor, la insistenţele copiilor mei, iar acum simt că sunt pe drumul cel bun“, spune femeia. În situaţia ei sunt sute de ieşeni, care iau cu asalt Spitalul de Psihiatrie. Cei mai mulţi s-au săturat să-şi facă griji că nu vor mai avea ce pune a doua zi pe masă. „Pacienţii fac depresie din cauza statutului socioeconomic. Numărul lor a crescut enorm odată cu venirea crizei financiare. Alţii au probleme în familie, probleme conjugale, au alte afecţiuni grave şi simt că sunt o povară pentru cei dragi“, a adăugat dr. Alexinschi. Cifrele înregistrate la „Socola“ sunt îngrijorătoare. Dacă în anul 2007 au fost 4.300 de depresii, în anul 2010, numărul bolnavilor a crescut la 5.700, iar anul trecut s-au înregistrat 12.000 de pacienţi cu depresie. „De la începutul acestui an, numai în primele două luni au trecut pragul spitalului 1.800 de persoane cu stări depresive, iar numărul va fi probabil mai mare decât cel din 2012“, a menţionat medicul psihiatru. Astfel, în doar doi ani, din 2010 şi până în 2012, numărul pacienţilor depresivi s-a dublat, principala cauză fiind criza economică.

 

 

Nu există un număr exact al celor care au reuşit să se vindece. Asta pentru că depresia este o boală care poate recidiva oricând, în funcţie de episoadele prin care trec pacienţii şi de caracterul fiecăruia. „Internarea pentru depresie variază între trei săptămâni şi o lună. Apoi, pacienţii trebuie să revină lunar la control. În această perioadă, li se prescriu medicamente şi fac psihoterapie. Tratamentul poate dura un an, doi sau chiar mai mulţi, până când se observă o îmbunătăţire a stării bolnavului“, a precizat dr. Alexinschi. Acesta susţine însă că tulburările depresive sunt recurente, iar mulţi se reîntorc în unitatea medicală după ceva timp de la încetarea medicaţiei. „Sunt bolnavi care opresc tratamentul de capul lor, fără să ceară părerea specialistului. Din acest motiv, boala reapare, iar ei revin în stare şi mai degradată. Şi pentru medicii psihiatri e greu de ales perioada în care ar trebui întrerupt tratamentul. Decizia este luată de medic şi de familie. Dacă o perioadă lungă de timp nu mai apare niciun semn al bolii, pacientul se reintegreză în societate, mânăncă şi doarme normal, se poate opri medicaţia, însă acesta trebuie să fie permanent urmărit de membrii familiei“, a declarat medicul psihiatru. Nefiind o boală care poate fi văzută la microscop, vindecarea este foarte greu de stabilit. Astfel, medicii psihiatri recunosc că, în unele cazuri, unii pacienţi erau sănătoşi sub medicaţie, iar odată cu întreruperea tratamentului reapăreau stările suicidare.

 

Tratamentul unei persoane depresive constă în antidepresive, antipsihotice, stabilizator de dispoziţie, benzodiazepine, în funcţie de starea fiecărui bolnavi, la care se adaugă psihoterapia. Şedinţele sunt greu de realizat pentru toţi bolnavii, din cauza numărului mic de psihologi şi psihiatri, în comparaţie cu numărul mare de diagnosticaţi. „Nu toţi fac psihoterapie, ci doar cei cu indicaţie. Nu putem supune unor astfel de şedinţe oligofrenii, psihoticii sau pe cei cu demenţă, pentru că nu ar avea niciun rezultat. Psihoterapia este esenţială pentru ca pacientul să înţeleagă ceea ce se discută, să capete o nouă viziune asupra vieţii şi să treacă peste episoadele care l-au marcat. De asemenea, nici nu există suficient personal“, a menţionat dr. Alexinschi. Cei asiguraţi medical pot beneficia de psihoterapie şi de medicaţie gratuite, fiind înregistraţi la cele două Centre de Sănătate Mintală din Iaşi, însă cei care nu au asigurare de sănătate sunt nevoiţi să acopere singuri cheltuielile. Din acest motiv, unii întrerup tratamentul odată ce părăsesc unitatea medicală.

 

 

Potrivit medicilor psihiatri, sinuciderea este metoda la care apelează majoritatea depresivilor, atunci când nu găsesc rezolvare la problemele pe care le au. „Când îşi pierd speranţa, când resimt o presiune uriaşă care îi apasă, când simt că nu mai pot face faţă creditelor bancare, salariului mic, apare şi efectul problemelor, adică sinuciderea, deoarece gradul de suportabilitate are o limită. Bărbaţii, de obicei, aleg metodele violente, precum spânzurătoarea, înjunghierile, pentru că sunt mai rapide şi dau mai multă siguranţă, în timp ce femeile apelează la soluţii mai lente, precum intoxicaţiile voluntare“, a declarat purtătorul de cuvânt al Spitalului de Psihiatrie. Potrivit acestuia, în cazul sinuciderilor de săptămâna trecută, când persoanele au ales să se arunce de la etaj, stresul a fost mult prea mare, iar dorinţa de a-şi înceta existenţa a depăşit frica pe care o presupune o tentativă de suicid, de aceea trei femei au ales să se arunce de la etaj, iar un bărbat s-a spânzurat. Cele trei ieşence erau cunoscuţi cu depresie şi aveau internări la Spitalul de Psihiatrie, iar bărbatul a recurs la acest gest din cauza datoriilor. Săptămâna trecută, alte zece persoane au ajuns în Unitatea de Primire a Spitalului „Sfântul Spiridon“ după ce au încercat să-şi pună capăt zilelor, prin intoxicaţii voluntare sau automutilare. Medicii psihiatri susţin că o altă cauză a tentativelor de suicid din ultima vreme este şi astenia de primăvară, care ne face psihicul mai vulnerabil. Anual, toamna şi primăvara numărul sinuciderilor creşte, pentru că psihicul uman este dependent de factorii climatici. Trecerea de la frig la cald sau de la cald la frig se suprapune unor factori de natură emoţională, ducând la accentuarea stărilor depresive.