Cui i-e frică de taxele lui Ponta?

De ce atâta îngrijorare faţă de taxele noi sau faţă de majorarea celor vechi aruncate de Guvernul Ponta în spinarea românilor? Dacă nu le-ar pune sau nu le-ar majora, poate că nu ar deveni nepopular – stadiu prin care au trecut mai toate guvernele din 1859 încoace. Iar dacă le-ar pune, ar pierde şi bruma de popularitate, riscând să fie alungat de la putere. Totuşi, nu garantează nimeni că următorul executiv, indiferent ce culoare ar avea, ar şterge taxa nouă sau ar micşora-o la loc pe cea majorată. Unde s-a mai văzut aşa ceva? Orice impozit majorat a fost bun majorat. Orice creştere de taxă a fost asumată de toţi cei care s-au perindat la putere. Orice taxă nouă a fost tolerată de orice partid a ajuns la guvernare. Nu s-a văzut unul care să dea ceva înapoi. Doar două excepţii sunt în toată istoria postdecembristă: reducerea TVA de la 22 la 19 la sută la 1 ianuarie 2000 şi introducerea cotei unice de impozitare de la 1 ianuarie 2005. Au mai fost reduceri de TVA la produse de bază, dar nici ele nu au făcut pâinea românilor mai bună.

Am fi naivi să credem că vin liberalii şi reduc la loc acciza suplimentară care a săltat preţul combustibililor astă-primăvară cu 40 de bani/ litru. Sunt mai multe şanse ca preţul petrolului să scadă în continuare. Ar fi de asemenea absurd să credem că, chiar dacă bugetul pe 2015 va trece de Parlamentul unde Ponta încă deţine majoritatea, următorul guvern preconizat să apară la primăvară va reduce tot ce urmează să umfle actuala coaliţie de la putere.În România totul se scumpeşte şi doar veniturile populaţiei se „ieftinesc”. La urma urmei, taman în asta constă bogăţia ce i-a mai rămas României – sărăcia locuitorilor ei, mâna de lucru ieftină. Care partid ar vrea să ajungă la guvernare şi să piardă această resursă practic inepuizabilă? Niciunul! Pomenile electorale pe care PSD şi sateliţii săi le-au lăsat să le scape pe ici pe colo sunt doar mici manevre de resuscitare a speranţelor. Cam ca la loterie, unde fiecare extragere este profitabilă pentru stat şi pentru un număr redus de câştigători.

Cei care au dat 2016 ca termen final pentru instaurarea unui guvern liberal sunt mai chibzuiţi decât cei care vor cu orice preţ puterea încă de pe acum. Se ştie, în opoziţie foamea e mai mare decât la putere. A nu se confunda foamea în acest caz cu interesele locale/naţionale (vezi proiectul autostrăzii Iaşi-Tg.Mureş, de exemplu). O guvernare bună în România nu s-a mai văzut de la Duca încoace. Bine, după ’89 nu s-a văzut nici vreun lider PNL care să se poată compara cu omologii din perioada interbelică, dar asta este o problemă internă a partidului. Problema externă este mult mai complicată, pentru că include preluarea puterii, protejarea de justiţie a unor deputaţi precum Cătălin Teodorescu şi pregătirile pentru câştigarea alegerilor din 2016. Mai este mai puţin de un an şi jumătate până la locale. Poate nu o luăm de la capăt cu un nou set de pomeni. 

Publicitate și alte recomandări video