De manual!

Există şi turnúri ce amintesc de lecţiile de gramatică şi de ortografie: „cu subiect şi predicat", „cu nume şi prenume"; vezi şi admonestări de pe internet: „Bă, pocăiţilor, nu se pune virgulă între subiect şi predicat!", respectiv „Mă-ta are cratimă, tata n-are virgulă" (!).

► Prestigiul cărţii. În comentarii de la „Australian Open", am auzit calificarea „W. l-a executat pe adversar cu un voleu forhend de manual", ceea ce ne-a reamintit explozii admirative de tipul „Un gol de manual înscris în Premier L…", sau „K. deschide scorul în Ghencea cu un gol de manual". Poate cititorii noştri au acces la manuale de pregătire în diferite ramuri de sport şi pot să urmărească scheme de succes, capabile să crediteze respectivele cărţi de învăţătură. Se pare, însă, că manualul rămâne, pentru mulţi, de domeniul „vorba vine", căci este mai mult decât îndoielnic studiul riguros, în branşă, al eroilor relatării „Doi şoferi au predat lecţia de box! Upercutul la bărbie e de manual" (/radiozilla.eu/; video: „Bătaie în stradă la Zalău").

► Din popor! Într-o emisiune de la A 3 (16.01), Victor A., cu funcţii la „Transparency International România" şi la CSM, intervine, pentru a relativiza punctul de vedere al unui preopinent, lansând aprecierea „Este o vorbă în popor, «capul lui Moţoc vrem»". S-o fi potrivit (sau nu) vorba citată pentru cauza în discuţie, dar adevărul este că fapte privindu-l pe vornicul Moţoc nu ne-au fost transmise din gură în gură; enunţul „capul lui Moţoc vrem" este (ceea ce ar trebui să fie) cunoscutul motto de la partea a treia a povestirii istorice Alexandru Lăpuşneanul, a lui Costache Negruzzi, căruia îi aparţine şi formula generică privind plata „cu capul" a unei proaste conduite. În povestirea lui Negruzzi, „gloata" burzuluită este descrisă vocal ca trecând de la „Moţoc să moară!" şi „Să ne deie pe Moţoc" la „Capul lui Moţoc vrem!", dar, îmbrâncit în mulţime, respectivul „căzu în braţele idrei acestei cu multe capete, care întru o clipală îl făcu bucăţi". Este adevărat că vornicul Moţoc a fost decapitat, însă undeva în Polonia, la Liov, fapt pe care Negruzzi a putut să-l ştie, din cronici.

► Pe botişor! Şi, totuşi, paradoxal, Dl V. A. s-ar putea să aibă cumva dreptate: pe internet, circulă enunţuri tematice care nu prea mai au a face nici cu Negruzzi, nici cu manualul de literatură română; de ex., „în celebra nuvelă, ca să scape de marile probleme, domnitorul arunca mulţimii capul lui Moţoc" (/m.hotnews.ro/). Cu aplicaţii diverse: „Capul lui Moţoc a căzut… O demisie a lui Titus C. nu va opri valul anti-P." (/ziare.com/); „Sistemul taie capul lui Moţoc" (idem); „Mai bine capul lui Moţoc, decât capul României!" (/luju.ro/). Această situaţie din discursul public ilustrează concluzii ale stilisticienilor privind formule lansate în opere ale unor scriitori, acoperite, datorită poziţiei câştigate prin cărţi de şcoală, de gloria anonimatului. Iorgu Iordan, de exemplu, cita (în „Stilistica limbii române") faptul că s-a uitat că expresia a avea pufuşor pe botişor („a avea urme ale «înfruptării» necinstite") provine dintr-o fabulă a lui Donici, după cum expresia a fi coadă de topor îşi datorează prestigiul fabulei „Toporul şi pădurea", a lui Gr. Alexandrescu, dar s-a referit şi la faptul că replici din Caragiale (de tipul „Bravos naţiune, halal să-ţi fie!", „pupat piaţa Independenţei") s-au desprins, de regulă, de opera scriitorului, încetând să mai fie „bunul personal şi inalienabil al creatorului" (după cum, juridiceşte, se exprima Iordan). Aceeaşi explicaţie a dat-o aceluiaşi fenomen şi Tudor Vianu: „Dacă citatul se repetă în împrejurări numeroase şi destul de variate, din pricină că valoarea lui de caracterizare este foarte generală, atunci el se transformă într-o expresie a limbii populare şi amintirea autorului tinde să dispară" („Cercetarea stilului").

► Pre limba lor! Dintr-o emisiune de la Protv (16.01) am putut afla că educatoarea „bătăuşă" din Vrancea, aceea care, „în timpul orelor de curs", bătea copiii, „se întoarce la catedră", chiar la grădiniţa de la care fusese suspendată. Acum, fie că furnizoarea ştirii, respectiv redactora emisiunii în care noutatea a fost difuzată nu au frecventat, la vremea lor, forme ale instrucţiei preşcolare, fie că niciuna nu se află în posesia sensului termenilor cursuri şi catedră (din învăţământ). Nu este o excepţie; în cuvinte apropiate, devenite clişee, s-a vorbit şi în legătură cu închiderea grădiniţelor şi a şcolilor primare în timpul viscolelor din săptămânile trecute. 

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video