Caută 
3 MIN
* Primăvara a venit, se pare, nu numai prin calendare. Noaptea scade, ziua-i mare şi ne bucurăm de soare, oameni veseli ies din case şi se-ndreaptă spre terase, iar tarabele din piaţă gem sub stive de verdeaţă… Aşa o fi, oare? E Postul Mare şi, lăsând poezia la o parte, ne întrebăm cât se poate de prozaic dacă există bucate de post prin pieţe, dacă ţăranii români mici producători reuşesc să ţină piept importatorilor. Suntem în faţa unei tarabe, pentru a afla dacă şi cum funcţionează economia din piaţă:
– Bună dimineaţa, mătuşă! Ce vinzi aici?
– Eşti nepotul meu, cumva?
– Nu, în nici un caz, de asta sunt foarte sigur!
– Păi, atunci de ce-mi spui mătuşă? Nu, nici babă, ţaţă, lele sau maică! Doamna Epure. Varvara Epure, aşa mă cheamă.
– Stimată doamnă, aveţi verdeţuri, legume proaspete, pentru bucate de post?
– Ţii matale post?
– Din păcate, nu, n-am reuşit…
– Păi, atunci, de ce-ntrebi? Doar aşa, să mă baţi pe mine la cap? Da, am ce ai întrebat, dar acasă. Nu-s fraieră să le vând, mai bine le consum eu, sunt proaspete, au vitamine, antioxidanţi…
– Aha! Deci le mâncaţi şi vindeţi doar ce vă prisoseşte, nu?
– N-am spus că le mănânc, ci că le consum, e o chestie de nuanţă.
– Le beţi? Se poate face rachiu din verdeţuri?
– Rachiu nu, doar coniac şi gin… Normal că se poate! Din ce nu se poate? Nepotul meu a făcut rachiu şi din peşte, mai demult…
– Aşadar, cititorii să înţeleagă că mai durează până când veţi aduce prospături.
– Să înţeleagă că suntem şi noi oameni şi ne-am săturat, toată iarna, de rachiu din kiwi, pomelo şi banane din supermarket, mai ieftine decât verdeţurile.
– Faceţi ţuică din lobodă, ştevie, leurdă, ridichi şi ceapă verde?
– Din lobodă nu, că se pătează căzănelul. În rest, din ce iese…
– Iar acum cu ce-aţi venit la piaţă?
– Azi am venit cu cursa; de obicei mă aduce fiu-meu pe scuter…
– Voiam să întreb cu ce produse aţi venit, ce aveţi pe tarabă? Vindeţi rădăcinoase?
– Rădăcinoase şi tulpinoase, că frunzoasele încă sunt prea mici. Dacă mă întrebaţi de încrengătură, clasă, ordin, familie şi gen, nu ştiu să vă răspund. Sigur sunt printre ele briofite şi pteridofite. Adică, să mă înţelegi matale, muşchi şi ferigi. Şi mai am licheni epilitici, corticoli şi epifloiodici, culeşi cu mâna mea, fără chimicale.
– Dar de ce ar cumpăra cineva aşa ceva, ce poate face clientul cu astea?
– Dar de ce ar cumpăra cineva pitici de grădină, de exemplu, ce poate face cu ei? Poate că e cineva care are nevoie! Şi ce nu se vinde duc acasă, la nepotul meu, care face din ele rachiu. Din piticii de grădină nu iese rachiu chiar atât de bun…
– Dar, totuşi, aţi venit aici ca să vindeţi , să faceţi bani, aşa merge economia de piaţă din piaţă. Ce aţi vândut până acum?
– Păi, punguţe cu verdeţuri uscate pentru borş, aşa arată. Frunzuţe ca nişte palme, care le fumează tinerii, să se simtă bine!
* În fine, că tot am pomenit despre Postul Mare şi despre verdeţuri de mâncat, avem o mare nedumerire: plantele carnivore sunt de post? Adică ele sunt plante, vegetale, fac parte din floră, asta e clar, dar dacă una dintre ele a consumat în prealabil ceva insecte sau păsărele nu se cheamă că e cu carne? Week-end însorit şi frumos să avem!
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
