Mica Ciupeală

Există mai multe moduri de a face bani, dar cele mai cunoscute şi cele mai folosite sunt cam 4-5: tradiţionalul „servici” la stat sau la privat, propria afacere, câştigul din noroc (jocuri de noroc, speculaţii), din mită şi, cel mai des întâlnit, dar nerecunoscut oficial: ciupeala. De la cel mai amărât angajat în salubritate, până la cei mai mari directori, ciupeala constituie un mijloc constant şi consistent de rotunjire a veniturilor.

Cu cât eşti mai sus, cu atât te bazezi mai mult pe ciupeală şi mai puţin pe „salar”. Ironia face că în meserii nobile, recunoscute a fi cinstite, unde nu încape teoretic loc de învârteală, de mită şi aşa mai departe, ciupeala este la loc de cinste.

Ce este de fapt ciupeala? Pentru că, am văzut, se face distincţie clară între acest mijloc cinstit de a face bani, dar nesigur, şi mită. Ciupeala nu este mită, ea nu este ilegală, ea este o sursă de bani din altceva decât meseria pe care o faci. Nu total diferită, dar e altceva. Nu e nici curată, nici murdară, e cel mai rău: înşelătoare.

Nu te poţi baza pe ea în aşa măsură încât să îţi planifici viitorul cu ea, dar nici nu o poţi neglija total. Întotdeauna calculezi: „salariul plus «ce mai pică»”, acest „ceva” care de multe ori poate fi cu mult mai mare decât salariul iniţial.

Un profesor, de exemplu. El are ore sau cursuri la o şcoală ori universitate. Asta îi asigură un salariu constant lunar. Dar, pe lângă asta, el mai prestează o grămadă de alte servicii „conexe” la care este solicitat prin profesie, experienţă sau har, în mod benevol. El poate, de exemplu, să dea meditaţii, să facă traduceri, să editeze cărţi la vreo editură, să ţină altfel de cursuri în afară de cele cu salariul fix, să primească o bursă, drepturi de autor din cărţi sau articole pe care le-a scris sau la care a contribuit, să conducă cercuri ştiinţifice, conferinţe, doctorate ş.a.m.d. Toate aceste activităţi nu sunt continui aşa cum e cea pentru care are contract de muncă, ele pot veni şi pleca, dar există. Dacă se face o medie, cu siguranţă acestea pot dubla sau tripla venitul din contractul de muncă.

Sau un muncitor la salubritate, că tot veni vorba, şi ca să dau şi un exemplu dintr-un cu totul alt domeniu. El are activitatea lui iniţială în care strânge gunoi 8 ore pe zi. Dar pe lângă asta mai poate fi şi muncitor salahor unde cară mobilă măcar o dată pe săptămână sau vinde castraveţi pe OLX, repară o maşină, ajută la curăţenie prin curţile oamenilor ş.a.m.d.

Un director de bancă ai zice că nu mai are nevoie de ceva „adiţional” şi totuşi, aproape vrând-nevrând se „confruntă” cu tentaţii dintre cele mai diverse. Fie să ţină o contabilitate pentru vreo cunoştinţă, fie să intermedieze o afacere în care să îşi dea girul de specialist, fie să fie în paralel şi membru într-o asociaţie sau fundaţie de unde „ciupeşte “ câte un comision ş.a.m.d.

Toate acestea sunt lucruri care „pică” şi care fac gologani. Nimeni nu le poate interzice.

Mulţi alţii, aşa numiţii freelanceri, se bazează doar pe aceste ciupeli. Ei recunosc faptul că nu au nimic stabil şi se plimbă de la o ocazie la alta.

Sunt avantaje şi dezavantaje în ambele situaţii. Dacă eşti salariat, eşti constrâns de un contract şi un program fix de lucru de care nu poţi scăpa, fiind nevoit să îţi ordonezi celelalte activităţi în timpul rămas liber, în schimb ai un flux de bani constant lunar şi sigur. Dacă eşti freelancer nu eşti constrâns decât de contractele ocazionale şi limitate în timp, dar nu ai un salariu constant şi sigur pe care să te bazezi, acolo trebuie să fii într-o permanentă alertă de căutare şi de selectare a opţiunilor, ofertelor pentru a-ţi menţine nivelul veniturilor cel puţin la fel de ridicat ca al unui salariat obişnuit.

Ce mă frământă pe mine însă e gradul de ocupare a meseriilor fundamentale, care ar trebui să fie pure, cu ciupeli. Să luăm exemplul unui medic. E clar că acesta, prin definiţie ar trebui să fie dedicat în totalitate meseriei lui. Când spui medic te gândeşti la un om cu o ţintă precisă să salveze vieţi, el are un loc de muncă stabil la stat sau la privat, unde e plătit foarte bine şi căruia i se dedică cu toată experienţa şi puterea lui de muncă. În schimb lucrurile stau exact de-andoaselea. Cred că puţini medici buni se bazează doar pe salariul de pe contract. Poate chiar niciunul nu face asta pentru că ar fi ridicol. Aceştia îşi împrăştie în schimb activitatea în zeci de direcţii. Au postul lor la spital, apoi au un cabinet privat, au alte consultaţii private, au cursuri, seminarii, conferinţe, au burse, au „atenţii” de la pacienţi, scriu cărţi, articole pentru a înainta în grad şi pentru a fi mai bine plătiţi, pentru a avea drepturi de autor. Nu mă refer aici la contribuţia din domeniul cercetării care, să zicem, este aproape obligatorie, dar din care nu se vizează în mod precis un câştig bănesc, ci mai degrabă recunoaştere profesională. Când mai are timp un astfel de medic să se concentreze, ca un veritabil Dr. House, la câte un caz dificil când el trebuie să se gândească mereu de unde să mai facă rost de alţi bani pentru a echivala cumva poziţia lui în ierarhia de breaslă, pentru a satisface, cu alte cuvinte, valoarea profesională pe care a clădit-o cu greu ani de zile, zeci de ani. „Investiţia” lui trebuie recuperată, nu?

Evident că în tot acest articol nu am atins deloc factorul extrem de important al lăcomiei de care dau dovadă mulţi, poate majoritatea oamenilor, al foamei de bani care face stomacurile tuturor celor apţi de muncă să ghiorărie ca nişte porci mistreţi, al hrăpărelii general valabile care pune gheara în gâtul fiecăruia dintre noi şi care ne transformă mai devreme sau mai târziu în nişte vampiri nesăbuiţi. Ajungem să apreciem, să admirăm cu ochi umili de câine blegit pe câte un individ care are o meserie frumoasă şi care mai şi câştigă de rupe, fără să ne gândim că de fapt el nu este altceva decât un fel de găinar mai elevat, un ciupitor cu un salariu de bază mic, dar cu venituri adiacente incomensurabile venite seara şi plecate dimineaţa, cu o viaţă bazată pe ciubucuri în urma căreia nu rămâne decât o dâră de spumă legănată şi purtată în larg de valuri.

Briscan Zara este scriitor şi publicist 

Publicitate și alte recomandări video