Muşuroaiele corupţiei

Proverbul francez Când ai arma în mână şi dosul în şa, nimeni nu-ţi mai e stăpân li se potriveşte de minune politicienilor români de azi. În ciuda faptului că au ajuns în sferele puterii fie ea locală, fie naţională, prin voinţa poporului, nu mai au de gând să plece nici măcar atunci când sunt luaţi de mânuţă de către DNA.

Dacă îi privim pe cei care ne conduc astăzi destinele, ne dăm seama că, în anii de după ’90, clasa politică românească nu a evoluat, ci a parvenit. Fără niciun fel de pregătire politică şi administrativă, aleşii se cred capabili să ne conducă. Louis Pasteur spunea că şansa favorizează doar minţile pregătite. Ce pregătire au politicienii noştri, unde s-au format ei, ce calităţi îi recomandă pentru înaltele funcţii dobândite numai ei ştiu. Situaţia unei ţări nu se îmbunătăţeşte la întâmplare, ci prin modul profesional în care este condusă.

În România, votul a ajuns o marfă ieftină. Conducătorii noştri au fost aleşi cu tot felul de găleţi electorale, pentru ca mai apoi, ajunşi fiind, să îi vedem prin cimitire cu pungile cu bani. Nu se gândesc decât la propriile lor privilegii, în spatele cărora se ascund. Pentru ei, frica fie nu există, fie este un defect. Parlamentul se comportă ca o râmă, o tai, dar ea merge mai departe, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ultima preocupare a parlamentarilor noştri este cum să-şi crească pensiile şi salariile. Cu ce sunt ei mai valoroşi decât tinerii chirurgi care operează pe cord deschis sau decât cei care descoperă un nou medicament, ca să nu mai vorbim de inventatorii, de actorii, de regizorii noştri, a căror prezenţă la Cannes a devenit obişnuinţă (anul acesta au fost selectate trei filme româneşti), ori de profesorii ai căror elevi sunt premianţi la olimpiadele internaţionale?

Din nefericire, trăim ani de maximă corupţie atât la nivel central, cât şi local. DNA-ul nu mai face faţă dosarelor şi asta şi din cauza delatorilor, a căror "sinceritate" dezarmantă îngroaşă rândurile arestaţilor. Iată de ce Codruţa Kövesi vorbea de necesitatea angajării unui număr de 50 de procurori pentru a putea rezolva cele 5.600 de dosare care îşi aşteaptă soluţionarea de ani de zile. O să se ajungă în curând la arestări pe liste – şi nu numai în două tururi, cum erau cândva alegerile. Apropo de alegeri, sistemul electoral românesc nu se reformează, ci face un pas înapoi. Domnii parlamentari propun ca alegerea primarilor să aibă loc într-un singur tur, motivând că aşa alegerile vor costa mai puţin, deşi, de fapt, se urmăreşte perpetuarea baronizării. Nimic nu e de mirare când Comisia de Cod Electoral hotărăşte totul, ignorând societatea civilă şi chiar Parlamentul.

Loviţi de valul năprasnic al DNA-ului, aleşii noştri se dau peste cap să schimbe până şi Constituţia şi astfel procurorii să-şi piardă independenţa şi să treacă sub jurisdicţia Ministerului Justiţiei. Mai mult chiar, senatorul PSD Şerban Nicolae, fost şofer al condamnatului Cătălin Voicu, alt senator şi ăsta, încearcă să modifice Codul de Procedură Penală şi să elimine astfel corupţia în cazul infracţiunilor pentru care se poate dispune arestarea unui parlamentar.    

Domnul Tăriceanu, cu obrăznicia-i caracteristică, fie că-i jigneşte pe cei din diasporă, fie compară arestările de azi cu cele din anii ’40-’50, susţinând că DNA-ul se află într-un derapaj continuu. În opinia domniei sale, românii ar trebui să tolereze toate abuzurile, fără ca d-sa să realizeze că în curând va fi şi el un "sacrificat". 

Deşi este decimat de scandalurile zilnice, PSD-ul încearcă să-şi protejeze parlamentarii (vezi cazul Şova) prin tot felul de diversiuni, toate televizate, subminând astfel încrederea oamenilor în justiţie.

Între timp, noul PNL trimis de preşedintele Klaus Iohannis la "wash-up" nu a reuşit să devină majoritar în Parlament şi astfel visul guvernării s-a amânat probabil până după alegerile din 2016.

În tot acest timp, Guvernul Ponta a început deja pregătirile pentru viitoarele alegeri. Reduce TVA-ul la alimente, ieftineşte apa, promovează legea ciubucului ignorând însă pe mai departe investiţiile în infrastructură. Sistemul de învăţământ aşteaptă să fie şi el reformat din nou, aşa cum se întâmplă din patru în patru ani fără să se schimbe nimic. Nici în sănătate lucrurile nu s-au modificat: medicii continuă să îşi caute un trai mai bun în străinătate, dotarea lasă de dorit, în timp ce cazurile de malpraxis se înmulţesc.

Un alt punct electoral în programul de guvernare al domnului Ponta este trecerea la moneda euro începând cu anul 2019, chiar dacă guvernatorul Mugur Isărescu, a cărui expertiză în domeniu nu poate fi contestată, e de altă părere. Guvernatorul susţine că România nu e pregătită pentru trecerea la euro. Nivelul salariului mediu în România se află la jumătate comparativ cu cel din Europa, investiţiile au scăzut, iar noul Cod Fiscal va produce şi mai mulţi şomeri, segmentul privat fiind subdezvoltat. Ce PIB poate avea o ţară de douăzeci de milioane de locuitori unde activează doar şase sute patruzeci şi trei de firme? Nu ne putem compara nici măcar cu Bulgaria, ca să nu mai vorbim de Polonia. 

În România, spaţiul politic este erodat şi lipsit de expertiză. Guvernanţii noştri nu sunt înconjuraţi de specialişti, întâlnirile civice sunt ignorate. România are nevoie de consilii consultative specializate, cu profesionişti veritabili, care să stabilescă strategii şi programe de dezvoltare. Ne întâlnim doar cu scandaluri şi nu cu interacţiuni colocviale pe probleme de politică internă şi externă, care sunt adevăratele resurse de cunoaştere.

În concluzie, România a ajuns o ţară periferică, deşi este membră a NATO şi a Uniunii Europene. O ţară bolnavă de bipolarism, unde muşuroaiele corupţiei se înmulţesc pe zi ce trece.

Emil Stratan este curator al Galeriilor de artă Eleusis

Publicitate și alte recomandări video