PSD-PNL: consensul ticăloşiei

Victor Ponta a plecat lăsând în urmă o serie de bombe amorsate: codul fiscal, reducerile de taxe, încasări în aer pentru asigurările sociale. Încă nu s-a pus ban pe ban, se lucrează doar cu proiecţii pe anul 2016. De aceea, premierul demisionat a tras de timp cu legea unitară a salarizării. A cedat greu în faţa medicilor, după ameninţări cu greva generală, apoi, şi mai greu, cu profesorii. Le-a promis şi lor o creştere salarială de la 1 decembrie. Mai rămăsese restul bugetarilor. De ei şi-a adus aminte PSD abia după ce a fost debarcat de la putere, în urma protestelor de stradă. Cu o viteză ce a depăşit căderea Guvernului Ponta, PSD a iniţiat creşterea salariilor, în primă instanţă cu opoziţia PNL, apoi în alianţă cu liberalii. Rezultatul din Cameră se cunoaşte. Urale şi aplauze. Aproape unanimitate. 311 voturi pentru, 7 abţineri şi un singur vot împotrivă. Un singur om responsabil şi lucid, singurul vot real şi nenegociat pentru viitorul Guvern!

Pe termen lung, parlamentarii au pus la punct încă un atentat la stabilitatea socială. Fără să ştie de unde şi cum, fără să calculeze, au votat creşterea cu 10% a salariilor bugetarilor (armata şi administraţia) de la 1 decembrie. Apropo, ce ţară este aia, ce fel de oameni o conduc, încât Parlamentul votează creşterea cheltuielilor tocmai în intervalul celor câteva zile în care se negociază formarea unui nou Guvern? Cum se poate vota cheltuirea unor miliarde fără să fie cunoscută schiţa unui buget de stat pe anul următor? Se întâmplă ceea ce unii au prognosticat: speriată de proteste, clasa politică încearcă să-şi fidelizeze segmente din societate, cumpărând bunăvoinţa prin pomeni bugetare. Când numărul victimelor de la Colectiv creşte de la o zi la alta, după ce lumea a cerut responsabilitate, când corporatiştii ieşiţi în stradă au urlat împotriva sistemului, sistemul le face noi cadouri celor vizaţi de debirocratizare. Cum rezonează aşteptările protestarilor cu nişte pomeni aruncate de-a valma?

În acest concurs al iresponsabilităţii, este irelevant cât de profesionist şi integru poate fi şeful guvernului. 10% pentru bugetari reprezintă sămânţa unui viitor casus belli. Ce va face premierul desemnat Dacian Cioloş, dacă amână astfel de pomeni, pentru că nu are bani, sau dacă preşedintele Iohannis refuză să le promulge? Cel vizat nu devine, deodată, un duşman al poporului, nu cumva publicul îl descoperă pe inamicul numărul 1, îngropând toate celelalte subiecte ale zilei, ale lunii sau ale anului electoral?  Câţi vor mai discuta despre desfiinţarea imunităţii parlamentarilor, cine va mai cere scăderea numărului lor, cine va dezbate depolitizarea administraţiei? Cine se va bate pentru alegeri locale în două tururi de scrutin? Dar despre schimbarea Avocatului Poporului, decăpuşarea companiilor de stat, anularea mandatelor primarilor şi consilierilor migratori?

După vot, PSD i-a arătat lui Dacian Cioloş o monedă de schimb: lăsaţi-o moale cu restructurarea administraţiei locale şi centrale. Ne lăsaţi în pace politrucii din administraţie şi noi nu facem viaţa Guverului imposibilă cu tot felul de proiecte ce vor răscula prostimea publică. Încearcă astfel să-şi păstreze puterea în opoziţie. Cu votul în cârdăşie alături de PSD, PNL l-a pus în gardă  pe preşedinte că riscă să fie izolat şi ridiculizat alături de premier. Este un joc periculos al unui partid la fel de corupt, la fel de nereformat şi duplicitar. Aşadar, Dacian Cioloş are de înfruntat o cvasimajoritate populistă, în stare să-i servească oricând castane fierbinţi, gata să dicteze bugetul şi să pună în pericol întreaga credibilitate economică şi financiară a ţării. În Parlament, până acum, se pare că are un singur om de bună credinţă de partea lui, cel care a votat împotriva proiectelor populiste. 

Publicitate și alte recomandări video