Răspunsurile vor ecloza degrabă

Ca târla să bifeze gestul şi să nu se prindă pe urmă, când stupoarea se va fi decantat, că trimiţii de peste… Bine, mările nu sunt în chestie, doar nişte ţări, dar orişicât, calea este destul de lungă, chit că o străbaţi cu avionul. Distanţa deci, pe de o parte, rangul oaspeţilor, pe de alta, plus urgenţa deja bine congestionată a problemei (formarea guvernului, evident), spre a nu mai spune de un elementar bun-simţ (nu de flerul pe care rostul diplomatic ar fi trebuit să ţi-l incumbe), parcă impunea şi o minimă baie de mulţime. Cu mârlănia alor noştri, de, ne-am obişnuit: face parte din peisaj, e un dat structural, vorba unui critic. De infatuarea de tip evropienesc însă ne ciocnim, s-ar zice, în premieră. Cum lucrurile vorbesc (vezi Macedonski), gestul trimişilor europeni (trimişi să le resuscite uzul raţiunii celor trei căpetenii de partid) comportă şi ceva peste marginile strict tehnice. Cum spune Vasile Ernu pe FB: „semnalul lor e clar: ca să căpătaţi statutul de colonie, trebuie să bifaţi ce vă spunem noi”.

M-am uitat pe ce-au declarat pe urmele proaspete ale discuţiei (dacă discuţie a fost şi nu un şir de notificări – ca succedaneu al revolutei urecheli) liderii PD, PLDM şi PL: vagul lor solemn şi aferat e de tot hazul. Lupu, de pildă, rezuma că „colegii nu au venit pentru a ne cere sau a ne impune ceva. Ei nu fac imixtiuni în afacerile interne ale ţării […] Pe ei îi interesează parcursul de mai departe al Moldovei”. Mă şi mir că nu l-a umflat râsul pe emitent: interesul în chestie se putea manifesta, la o adică, şi prin telefon sau mail ori la urma urmelor prin Skype! Afin stilistic s-a dovedit şi Filat: „Nu ne-am întâlnit cu oameni străini, am discutat fără indicaţii şi fără a arăta cu degetul”. Ghimpu, uimitor de integrat, de data asta: „Ei ne pot sfătui, dar decizia ne aparţine. Ne-au recomandat să modernizăm ţara, să combatem corupţia, sărăcia”.

Un mesaj atât de diluat are totuşi consistenţa unei flegme, proiectat de la o asemenea altitudine şi, mai ales, în condiţiile în care incertitudinea – legată de formarea prelungită a guvernului – a atins paroxismul. În sens cel puţin valutar. Chestie cât se poate de bizară, la limită cu aporia: discuţi la aeroport, ca şi cum prin capitală bântuia ciuma, urmate de nişte vorbe sibilinice, în care n-au ghicit mare lucru nici comentatorii hârşiţi. Abia încoace, cu datele, în fine, pe tapet (constituirea AME – Alianţa pentru o Moldovă Europeană), înţelegi că tărăşenia de la aeroport trimitea către posteritatea imediată semne contrare mesajului de suprafaţă. Avem o alianţă minoritară între democraţi şi liberal-democraţi, fără Ghimpu cel recalcitrant, cum îl numeam într-o cronică anterioară, id est scăpată de primejdia instalării la Procuratură a unui străin care, Doamne, fereşte!… şi asigurată, aproape pe faţă, de PCRM că îi va ridica mingea la plasă. Judecaţi şi dvs.: impunitate cât cuprinde dintr-o parte şi, din alta (Ministerul Transporturilor, revendicat de PL), râuri de lapte şi miere!

Dar… Un guvern minoritar, cu aspiraţii atât de vanitos europene, sprijinit de comunişti?! Tocmai de acei comunişti de care Vlad Filat ambiţiona acum câţiva ani să ne deparaziteze?

Să nu mai punem întrebări puerile. E limpede că s-a produs un troc şi că marea (şi ingenua, aş adăuga, iată, forţat de evoluţia evenimentelor) miză a trecutelor parlamentare s-ar putea să fie deturnată bine mersi. De ce nu vom fi fost atenţi în campanie că Voronin a lăsat-o secvenţial mai moale cu demonizarea vectorului european? De ce ne-am lăsat acapaţi de fumigaţiile garsonului Usatâi, băgat şi scos din cursa electorală cu o precizie de mare maestru? Răspunsurile vor ecloza degrabă.

Ghenadie Nicu este corespondentul “Ziarului de Iaşi” în Republica Moldova 

Publicitate și alte recomandări video