Tabără internaţională de creaţie la Scobinţi-Hărlău

Finalizând parcursul de aproape două săptămâni de activitate artistică, pictorii expozanţi, români şi polonezi, au fost beneficiarii unei tabere internaţionale de artă organizată în cadrul pitoresc de la Sticlărie-Scobinţi, prin sponsorizarea generoasă a omului de afaceri Eugen Dâscă, manager-proprietar al Construct Hârlău S.A. şi organizarea, deloc mai prejos, a curatorului – pictorul prof. Eugen Mircea. Cazarea oaspeţilor, ca şi performanţele gastronomice s-au asociat aceloraşi comandamente.

Expoziţia, selectată şi panotată de Mircea Eugen (în dublă calitate, de curator, dar şi de expozant) a surprins nu atât prin diversitatea genurilor, cât prin diversificarea viziunilor de abordare. Domină peisajul. Toţi pictorii-oaspeţi îşi comunică surpriza şi emoţia revelării unui peisaj frust în rusticitatea lui, de un farmec neîngrădit în naturaleţea lui originară; aceeaşi bucurie le-o procură intrarea în intimitatea scenelor domestice cotidiene ale gospodăriei de ţară (Mariusz Drohomirecki şi Barbara Czapiga). Dincolo de pitorescul realităţii imediate, artistul pătrunde, mai profund, subiectul, sesizând dimensiunile specifice ale unei ocupaţii ancestral-milenare (Anna Siek: Turmă la adăpat).

Călător neobosit, atras de farmecul necunoscutului şi mirajul experienţelor plastice, autor a douăzeci de "personale" şi a peste cincizeci de participări la expoziţiile colective, membru al UAP – România, dar şi al asociaţiei similare din Polonia, Serge Vasilendiuc realizează o inedită, modernă sinteză între linie şi culoare, între planurile-spaţiu şi lumea formelor – toate fiind propulsate de un permanent şi captivant dinamism.

Aceeaşi vocaţie a peisajului o au şi expozanţii români (Silvia Tiperciuc, Costin Neamţu, Grigore Carata, Mircea Eugen, Mădălin Ţibichi, Petru Costin) cu diferenţa acestora, de a fi la ei acasă… Pasiunea spaţiilor extinse o are şi Teodor Vişan, deşi portretele realizate (soţii Dâscă) ar impune, mai degrabă, certitudinea unei inclinaţii spre al doilea gen.

Mirifice energii solare sau vegetal-telurice se trădează în lucrările lui Carmen Poenaru, prin remarcabile, strălucitoare explozii de culoare.

Abandonând o mai veche manieră, utilizată în peisajele din Bucovina, ce i-au asigurat performanţe ale expoziţiilor naterioare, M. Eugen inaugurează în Irişi o altă abordare cromatică, de un incontestabil bun augur în viitoarele sale apariţii.

Remarcăm în expoziţie şi câteva lucrări ale participanţilor la prima manifestare, similară, de anul trecut a taberei; între acestea, un admirabil peisaj al Celei Neamţu – spaţiu de transfer al traseelor compoziţionale ale tapiseriei în lumea culorilor pe pânză.

Este notabil efortul de a depăşi pitorescul şi, în genere, orizontul de suprafaţă în favoarea sondajului în profunzime al acestuia; artistul fiind tentat mai degrabă de a surprinde însemne ale unei civilizaţii. Fântâna lui G. Baban – apariţie dintr-o întreagă serie, prezentă şi în alte expoziţii anterioare ale acestuia, îşi depăşeşte imaginea neutră, de moment, pentru a deveni un reper de străveche civilizaţie. Fereastra medievală lui Eugen Dornescu, străjuind semeaţă ruina zidului, devine şi ea un simbol al trăiniciei şi persistenţei în faţa eroziunii timpului. Pe aceeaşi linie, trunchiul de stejar este metamorfozat de I. Maftei, singurul sculptor al taberei, în mesajul aceloraşi valori simbolice ale Pomului vieţii.

Dar mai presus de toate, expoziţia taberei de creaţie, ca şi intervalul pregătirii acesteia a consemnat un fructuos dialog, cald şi emulativ, de încredere şi confraternitate, între artişti diferiţi ca formaţie, prin viziuni şi experienţe, dar solidari în aspiraţiile artei.

Gheorghe Macarie este critic şi istoric de artă