Toleranţă zero

Urmează sărbătorile, aşa că nu mă pot abţine să nu fiu îngrozitor de moralizator. La sfârşit de an, vrând-nevrând, fie că o recunoaştem deschis ori ba, toţi avem o dorinţa de schimbare pentru ceea ce va urma după 31 decembrie. Fiecare crede că îşi propune o îmbunătăţire a situaţiei sale din toate perspectivele. Cine nu visează la un câştig peste noapte, cine nu se gândeşte că va găsi într-o zi o geantă plină cu bani a unui om ce nu mai are nevoie de ei, că va da peste peştişorul de aur, că va întâlni o zână bună, frumoasă şi darnică, că se va vindeca miraculos, că va întâlni iubirea vieţii, că va avea un copil, doi, trei? Că va fi mai bine ca până acum. Nu cred că e cineva care să nu dorească să fie mai bine, de la cel mai mic până la cel mai mare, de la cel mai sărac până la cel mai bogat. Fiindcă nimeni nu e mulţumit în totalitate şi perfect liniştit cu prezentul, viitorul pare mereu mai tentant… Prezentul a devenit suportabil, dar viitorul e miraculos.

Prezentul a devenit suportabil pentru că am căpătat toleranţă la tot ce are el: te-ai obişnuit cu serviciul greu şi prost plătit, cu drumurile găurite, cu noroiul, cu ţevile sparte, cu vremea urâtă, cu înjurăturile şi nesimţirea din trafic, cu mita, corupţia, cu promisiunile goale, cu sărăcia ta şi a celor din jur, cu bogăţia altora sau chiar şi cu a ta pentru că nu mai apreciezi ceea ce ai acum şi ai uitat de vremea când nu aveai nimic. Te-ai obişnuit cu mizeria de pe străzi, cu lipsa igienei din locurile publice, cu rahaţii de animale de pe trotuare, cu aurolacii care dorm în canale sau în tufe, cu lătrăturile şi urletele câinilor din fiecare noapte dintre blocuri, cu urletele beţivilor, cu zgomotul trenurilor de la 5 dimineaţa, cu avionul de 4 care trece exact pe deasupra blocului tău şi îţi face tablourile de pe pereţi să tremure, dar tu pur şi simplu nu îl mai auzi.

Ai dezvoltat toleranţă la serviciile proaste din sănătate, la instabilitatea şi incompetenţa din educaţie, te-ai obişnuit să dai şpagă şi să cauţi alte căi neortodoxe pentru a găsi calitate; la ideea că politicienii trebuie să fie egoişti şi interesaţi personal. La ideea că ţara ta e foarte aproape de lumea a treia şi că eşti tratat peste tot astfel…

Te obişnuieşti cu figurile celor dragi şi nu mai vezi cât sunt de frumoşi, cu prietenii tăi şi nu îţi mai dai seama cât sunt de buni şi cât de rar îi mai vezi, cu zgomotul vecinilor când fac sex, cu tropăitul şi ţipetele copiilor de deasupra, cu pretenţiile soţiei de a cumpăra o altă maşină şi a vă muta la altă casă sau cu chelia soţului şi ai uitat complet cât de pletos era în facultate şi cât de chipeş arăta.

Ai dezvoltat o toleranţă ucigătoare la emisiunile tv proaste pe care acum le urmăreşti cu interes, la muzica şi filmele indiene pe care acum le înţelegi…

Te-ai „învăţat” cu frecventele căderi de tensiune la curent, cu întreruperile de apă, cu durerile de cap şi de şale, cu violenţa de la televizor, cu atentatele teroriste, cu decapitarea jurnaliştilor, cu lapidarea femeilor în pieţe publice, cu violarea copiilor, cu ideea că mama ta are cancer şi mai are câteva luni de trăit…

Nu mai simţi nicio revoltă la prostie, la nesimţire şi nedreptate, la urât şi jignitor, la o doză mai mare de drog, la sex cu mai mulţi parteneri, la zeci şi zeci de pahare de alcool date peste cap unul după altul.

Te-ai obişnuit chiar şi cu invazia de idei geniale, de lucruri frumoase, perfecte, de gesturi de o corectitudine exagerată sau cu prea mulţi bani în bancă…

La fel cu orbirea, muţenia şi surzenia. Ţi se pare normal să nu mai auzi cum trebuie, să ţipe oamenii la ţine, să te evite. Nu-ţi dai seama când începe, doar că la un moment dat cei din jurul tău îţi atrag din ce în ce mai frecvent atenţia că nu auzi şi că nu înţelegi ceea ce-ţi spun. În faza de negaţie nu dai crezare nimănui. Tu auzi tot, foşnetul frunzelor (chiar dacă în realitate e uragan…), susurul apei (chiar dacă e cascadă) ş.a.m.d. Te afunzi, fără să îţi dai seama, încetul cu încetul în linişte şi nu faci nimic pentru că ţi se pare normal… Lucrurile „evoluează” atât de lent şi înşelător încât nu îţi dai seama când treci de la un prag la altul. Şi astfel ajungi ca ceilalţi să urle la tine ca să îi înţelegi, să nu mai comunice cu tine pentru că nu e deloc plăcut să îţi exprimi gândurile, care de multe ori sunt în şoaptă, doar cu faţa la interlocutor şi pronunţând clar sunetele, apropiat de urechile lui şi vorbind tare. Ei vor începe să te evite, să vorbească pe la spatele tău, să te desconsidere, să te judece greşit. Tu, în fond, crezi că eşti acelaşi om dintotdeauna, dar în realitate ai devenit un surd tipic…

Te obişnuieşti cu aproape tot, şi cu bine şi cu rău. Dacă te aşezi pe un scaun care are un cui în el, şi eşti nevoit să stai acolo o perioadă, la un moment dat ai să te obişnuieşti cu acel cui. Este o obişnuinţă pe care ţi-o asimilezi încetul cu încetul, aproape pe nesimţite. La început eşti puţin revoltat pentru că ţi se pare exagerat, dar consideri că nu merită să ataci pentru că situaţia nu e atât de gravă şi aştepţi, înghiţi, iar după o perioadă de suportare constaţi că senzaţia de agresare fizică şi mentală a dispărut şi că poţi trăi aşa. Şi o faci, devenind tu însuţi mai prost şi mai imbecilizat cu fiece obstacol acceptat. Încetul cu încetul ajungi la nişte nivele nebănuite: să trăieşti săptămâni, luni, ani cu cadavrul soţului în casă, să îţi păstrezi în congelator papagalul mort, să bei urină, să vomiţi de beat ce eşti în faţa copiilor şi vecinilor, să furi, să înşeli, să minţi senin, să ucizi, să te ucizi… Asta e, îţi spui, se întâmplă, s-a mai întâmplat, trecem mai departe.

E o cădere lentă şi sigură şi mai rămân doar două momente care au capacitatea să te trezească la realitate: prezenţa bruscă a morţii sub diferite forme sau apropierea Anului Nou… Dar e prea puţin.

Revoltaţi-vă, aşadar, din primul moment al schimbării spre mai rău. Alegeţi-vă parteneri care să vă solicite permanent atenţia şi energia, încercaţi să funcţionaţi tot timpul la capacitate cât mai ridicată. Acceptaţi doar „mai binele” şi „mai frumosul”, pentru că viaţa e o luptă sau nu e nimic…

Briscan Zara este scriitor şi publicist