Valoarea spirit vs. economia libidinală (II)

miercuri, 21 august 2013, 01:50
1 MIN
 Valoarea spirit vs. economia libidinală (II)

Creşterea calitativă este cea care nu se bazează pe „mereu mai mult”, ci pe „mereu mai bine” şi pe o mai bună redistribuire, printr-o creştere a conştiinţei individuale şi colective, care să conducă la formarea unei conştiinţe pe măsură. Conştiinţă – Inteligenţă – Acţiune – Luciditate – Responsabilitate, acestea sunt cuvintele care trebuie să ne ghideze demersurile pentru a ieşi din acest timp marcat de o mentalitate gregară, de creiere fără conştiinţă şi din sisteme nervoase transformate în sisteme-reflex, adică pulsionale pentru a răspunde sistemelor de marketing devenite toxice pentru fiinţa umană.

Regresiunea mentală şi derapajul moral care o însoţeşte, anestezierea inteligenţei şi deci a voinţei sunt „valorile” care guvernează lumea contemporană şi discursurile celor care o guvernează. Schimbarea nu poate deveni posibilă decât printr-o trezire spirituală şi intelectuală, o creştere a valorii-spirit care să ducă la o modificare a sistemului acesta bazat pe creşterea nelimitată, oarbă şi suicidară a consumului. Nicicând omenirea nu a fost atât de orbită, de abrutizată şi de iresponsabilă. Întreaga viaţă socială este controlată de industria banului, ce distruge conştiinţele individuale şi colective.

Singură lupta împotriva bestiei oferă o posibilitate de reîncântare a lumii. Trebuie redat raţiunii sensul său primar: cel de raţiune (motivaţie) de a trăi, de logos al nous-ului lui Aristotel, raţiunea ca sens de orientare a existenţei. Numai o lume dezvrăjită putea fi dominată de valorile congelate ale modernităţii, de platitudinile desacralizate ale unei elite ale cărei interese de dominaţie vizau tocmai transformarea culturii într-o formă gregară, iar a societăţii într-o masă tembelizată, amorfă, incapabilă de discernământ şi de reacţie, bună doar să muncească şi să plătească impozite, un nou sclavagism. Distrugerea spiritului comunitar printr-un individualism exacerbat, „domnia cantităţii” (Guenon), un materialism grosier şi un egoism feroce astea sunt „valorile” pe care le învaţă copiii noştri în nişte lagăre de imbecilizare numite şcoli şi universităţi.

Cum spunea Weber, pentru aceasta a fost nevoie mai întâi de o amăgitoare încântare a lumii printr-o nouă ofertă religioasă, cea protestantă, care a deschis calea tuturor aestor „libertăţi”, odată cu o altă tehnologie a spiritului – maşina de tipărit. Astfel, în locul spiritualităţii tradiţionale, a fost propus lumii un „nou spirit”, ambalat într-o nouă formă, pe care tot Weber o numeşte raţionalism-raţionalizare, înţeles ca o tehnicizare şi o contabilizare atuturor activităţilor umane, ceea ce constituie şi o nouă definiţie dată raţiunii, ca ratio, adică un simplu calcul, ceea ce a condus la o prăbuşire a ceea ce am numit valoarea-spirit a societăţilor, prăbuşire pe care adepţii şcolii de la Frankfurt (Horkheimer, Adorno sau Habermas) au numit-o drept o reificare a raţiunii.

Se remarcă în epoca noastră nivele extrem de scăzute ale valorii-spirit, atingând limite extreme, de unde necesitatea unei schimbări, inventării unui nou spirit al capitalismului, pe măsura scăderii tendenţiale a dorinţelor, principala energie libidinală a actualului sistem, care-i exploatează pulsiunile, fenomen periculos şi exploziv. Prin urmare, capitalismul are nevoie de un nou spirit pentru a supravieţui, deşi nu are încă o alternativă credibilă. Capitalismul trebuie să se deschidă către valorile spiritului şi să abandoneze populismul consumatorist.

Televiziunea şi Internetul, noile „instrumente spirituale”, au devenit masiv pulsionale mai cu seamă după 11.09.2001. De atunci ne invadează nenumărate forme de populism comercial şi politic, fanatisme diverse şi regresiuni de toate genurile, de unde şi necesitatea inventării unui nou model care să aibă în centrul său valoarea-spirit. Acestea toate sunt şi tehnici de manipulare şi de control al opiniilor, prin intermediul cărora nişte sofişti post-moderni încearcă să transforme cunoaşterea într-un instrument de putere. Astăzi, filosofia are de dus o luptă dublă: cu ea însăşi, pe de o parte şi cu ştiinţele în general şi cu cele umane în particular, pe de altă parte, cu această lume a cunoştinţelor, pentru impunerea unui nou spirit şi a unei noi inteligenţe, a unei noi individuaţii psihice. Deşi purtată cu armele filosofiei, aceasta este o luptă politică.

Individuaţia psihică este văzută aici ca un proces de formare şi transformare psihică a indivizilor şi, prin ei, a societăţilor pe care le formează, un mod de reunire a unei societăţi în slujba unei cauze mai înalte, atât pe baza experienţei din trecut, cât şi a unei noi cunoaşteri, care ne leagă de cei trecuţi şi ne asigură unitatea proiectând un anumit viitor. Tehnicile şi tehnologia ne permit atât o elevare spirituală, o creştere a valorii-spirit, cât şi o destructurare, sau regresie, provocând o scădere tendenţială a acestei valori. Definirea condiţiilor în care o tehnologie anume poate duce la creştere sau regresiune spirituală, la emergenţa sau restrângerea capitalismului financiarizat până la dezumanizare, revine politicii şi economiei. Noua economie politică de care avem nevoie este o chestiune de viaţă şi de moarte pentru umanitate. Este motivul pentru care ea nu poate fi lăsată doar în seama economiştilor.

„O politică adevărată trebuie să fie capabilă să promoveze o economie a spiritului, fără să se substituie iniţiativei economice, ci furnizându-i cadrul de reguli sociale, juridice şi investiţiile publice necesare, cristalizând o voinţă politică şi spirituală, adică ridicând nivelul de inteligenţă individuală şi colectivă, în încercarea de refondare a societăţii, în care telecraţia să nu mai învingă democraţia, încercare de depăşire a ignoranţei şi de reîncântare a lumii pentru supravieţuirea fiinţei umane şi ridicarea sa la viaţa spiritului.” (Hannah Arendt)

 
Tiberiu Brăilean este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii “Al.I. Cuza” Iaşi

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii