De Business

Punem punctul pe știi

Ciobani de Iasi

duminică, 06 iulie 2003, 23:00
4 MIN
 Ciobani de Iasi

Cistiga lunar in jur de 50 de milioane lei. S-au pripasit la marginea orasului, fiecare pe unde a putut. Pleaca de acasa de cum da soarele si se intorc odata cu umbrele serii. Cunosc padurile din jurul Iasului ca pe propriul buzunar. De cind unele dintre acestea au trecut in administrarea bisericilor, se feresc de preoti ca dracu’ de tamiie. Au telefoane mobile, masina la scara, iar concediile si le petrec in statiuni. Tranzitia i-a facut sa-si schimbe meseria. Unul dintre ei poate spune chiar ca si-a pastrat ocupatia. Din strungar la „Fortus” a devenit strungar la oi. Un altul este noaptea brancardier si ziua oier. Dar toti se pot lauda ca sint ciobani cu buletin de Iasi.
50 milioane pe luna cistig
Imediat cum cobori spre padurea din marginea platoului unde se afla releul de televiziune de la Bucium, iti dai seama ca te afli in apropierea unei stini.
Dovezile se zaresc peste tot in colbul drumului si prin tufisurile de pe margine. Chiar sub malul platoului se afla tarcul lui Catalin Tarita. Pastoreste 200 de oi si alte 14 vaci. Noaptea munceste la stat, ziua se transforma in cioban. Si-a luat doua ajutoare pentru ca nu-i mai ajunge timpul pentru toate treburile.
„Sint brancardier la un spital din Iasi. Noaptea merg la serviciu, iar ziua cu oile. E destul de greu, de aceea am angajat doi oameni. Le dau cite 2 milioane pe luna fiecaruia, mincare si un loc unde sa doarma”, spune Tarita.
Seceta din acest an i-a impins cu turmele prin paduri, chiar si la 10 km distanta de stina. Toate poienile sint rase de orice pic de verdeata. La prinz nu mai aduce oile la muls, la stina, pentru ca-i mare mare deranjul decit cistigul. Cu toate acestea aduna zilnic aproape 100 de litri de lapte pe care il transforma in 22 – 25 kilograme de cas.
„Acum dau casul cu 70.000 lei/kg. Am clientii mei fideli. De Paste, sacrificam si miei si-i scoatem la vinzare”, povesteste brancardierul – cioban.
Comenzile le primeste pe telefonul mobil, „ca, deh, am intrat in era telecomunicatiilor moderne”. Cistigul net dintr-o luna se ridica la aproape 50 de milioane lei numai de pe urma oilor. Pe linga acestea, mai are si 14 vaci pe care le lasa pe mina unor pusteni de 15-16 ani care vor sa cistige un ban. Casa batrineasca a fost renovata din temelii. In curte este parcata o Dacie, folosita doar pentru mersul la serviciu de noapte. Audi-ul este scos cind e vorba de o vizita pe la neamuri, dupa cum sustine sora sa. Cum cele doua meserii ii rapesc mai tot timpul, doar iarna se mai linistesc lucrurile si poarte sa mearga in concediu in orice statiune isi doreste.
Trei stini una linga alta
De cind i-au fugarit preotii si localnicii, ciobanii care isi aveau stinele pe „drumul hotilor”, inspre Tomesti, au transformat Manta Rosie intr-un fel de cartier general. La nici 300 de metri de blocuri, sint amplasate trei stini. Cea a lui Vasile Danila este chiar linga casa batrineasca. Fost strungar la „Fortus”, in urma cu 7 ani, Vasile s-a hotarit sa-si ajute parintii in ale strungaritului la oi. Si-a luat si un ajutor, pe care il plateste cu 2 milioane lei pe luna, pentru a mina cele 200 de ori pe care le are. Pleaca de acasa dimineata la 6.00, vine pe la prinz pentru a le mulge a doua oara, dupa care cind amurgeste soarele se mai intilneste cu „ai batrini”. Cunoaste potecile din padurile din jur mai bine decit preotii care le au in administrare. De acestia din urma se fereste ca dracu’ de tamiie. Cel mai greu ii este cu adapatul patrupedelor. Zilnic trebuie sa mearga de trei ori cu caruta pina la bazinul unei societati de constructii pentru a cara aproape 1.000 de litri de apa. De fintinile din apropiere nu se atinge ca-i sar oamenii in cap. Din truda de o zi scoate cam 15 – 17 kg de cas pe care il vinde cu 70.000 lei/kg. Fara a pune la socoteala urda.
Alaturi de stina zac mormane de lina, mare parte din aceasta fiind deja purtezita. „Numai vreo 130 de oi dau lapte. Nu cistigam prea mult, dar este de ajuns pentru un trai linistit. Cu ce luam pe brinza cumparam cele necesare traiului. Mai taiem din cind in cind cite un miel pentru consumul propriu. Problema mare, insa, avem cu lina. Nu mai are cautare, nimeni nu mai intreaba de lina. O dam pe nimica toata ca sa nu ne incurce”, isi spune oful Danila. In schimb, se poate lauda ca este cioban cu buletin de Iasi. (V. MIRON)

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii