Blatul subliminal

Meci de Cupa la Timisoara, Poli versus Poli, scor 2-1 pentru cine trebuie. Si – vorba poetului – lung prilej de vorbe si de ipoteze pe tema "a fost sau n-a fost?" Ce-a fost, ce n-a fost, desigur, blat! Un articol din ziarul nostru a incercat sa descilceasca hamletiana intrebare, autorul gasind pentru fiecare argument pro replica in oglinda, contra. Si ce bine ar fi ca, precum in majoritatea controverselor, adevarul sa fie, pe undeva pe la mijloc. Cum sa gasim cheia misterului la mijloc, cind dilema este atit de transanta? Totusi, hai sa sapam mai adinc in premisele acestui meci, poate gasim, cumva, aurita cale a mediocritatii.
Primo: Atitudinea fata de Cupa Romaniei. Ca orice club strins la punga si preocupat numai de mentinerea in elita, Politehnica Iasi a tratat Cupa ca un obiectiv de second hand. Important este, in primul rind, campionatul, dar nu ne dam la o parte nici in Cupa. Si uite asa, cu atitudinea asta de mina a doua, Poli a ajuns de doua ori in sferturi, desi nu de putine ori si-a menajat titularii in meciurile din competitia KO pentru confruntarea urmatoare de campionat. Pentru ca nu s-a dat la o parte. Acum, insa, neobisnuitul santaj de pe Bega a facut abordarea cu rezerve a meciului de miercuri aproape imposibila. Imaginati-va blestemele care ar fi cazut pe capul triadei Nichita-Boca-Popa, care si asa nu sint menajati de suporterii mai temperamentali. Cu totul alta, insa, este atitudinea timisorenilor, apasati de o traditie imensa si avizi de trofee. Acum, cind au reusit sa aduca finala la Timisoara, nici nu se gindesc la un show pe "Dan Paltinisanu" fara Poli a lor.
Secondo: Santajul lui Iancu. Din ambele parti s-au auzit aceleasi triluri: Banatul vrea meciul la el acasa si atit, nu cere mai mult. Iasul accepta sa joace la Timisoara, dar nu se da la o parte. Ipoteza credibila, mai ales ca – s-a spus obsedant – un blat se aranja mai bine la Pitesti. Din partea Iasului, care nu s-a dat niciodata la o parte, din partea Timisoarei – care a vrut, probabil, sa faca o deplasare in minus, intre socurile cu Rapid si Dinamo. Toata lumea zice bine, dar cine garanteaza ca intelegerea n-a fost completata cu vreun "protocol aditional" nestiut de nimeni, gen Ribbentropp – Molotov? Nu prea este de crezut, deoarece….
Terzio: Fruncea Banatului. Se stie ca, la Timisoara, orgoliul depaseste chiar si posibilitatile, si acelea imense. Va puteti inchipui ca banatenii astia care vor sa zdruncine hegemonia "Miticilor" bucuresteni in fotbal isi imagineaza, chiar si pret de o secunda, ca se pot impiedica de ciotul de la Iasi? Numai ca nici Iancu si cu atit mai putin Chivorchian nu sint banateni, ci regateni de-ai nostri. Orgoliul Banatului s-a vazut mai mult in tribune, publicul taxind lupta conducatorilor de a duce sfertul de finala la Timisoara. Si iata cum cadoul de deschidere facut de Iancu suporterilor s-a transformat in bumerang.
Quarto. Tandemul Iancu – Chivorchian. Banii "zapciului" rezolva multe intr-o societate convalescenta, insa, in momentul in care Iancu de Timisoara si-a angajat unul dintre cei mai buni manageri din tara, s-a vazut foarte clar forta Politehnicii banatene fata de cea a omonimei de pe Bahlui. Dovada? Naidin avea toate motivele sa fie declarat liber de contract, si asta au asteptat conducatorii ieseni, inainte de a accepta santajul. Din pacate, insa, la noi se mai judeca pe relatii, iar "Chivo" este foarte tare la acest capitol. Desi blamati de o cantitate impresionanta de suporteri, managerii ieseni au fost constrinsi sa accepte santajul. In fine…
Calea de mijloc. Cum s-a mai scris, meciul de la Timisoara a avut aparente strategice, dar si elemente care contrazic ipoteza. Inclinam sa credem ca nu a existat nici o intelegere intre cele doua cluburi, in legatura cu stabilirea dinainte a invingatorului. Dar metoda banatenilor, de a obtine gazduirea partidei la Timisoara cu pumnul in masa, a dat roade, iar orgoliile trezite si isteria blatului au pus presiune suplimentara pe jucatori. "Sa ne punem noi cu astia? Ai vazut cum s-au impus la Federatie cu Naidin?" sau "Noi incercam, dar n-avem cum sa-i batem acolo? In cel mai rau caz, ne «fac cu arbitrii», ca au finala la Timisoara si Federatia pierde daca nu joaca ei in finala". In opinia autorului acestor rinduri, a fost un blat subliminal. Nu s-a aranjat nimic, dar am plecat la Timisoara dinainte invinsi. O opinie ca oricare alta.

Publicitate și alte recomandări video