„Baronul” nu este primit in Vrancea

miercuri, 08 decembrie 2004, 00:00
5 MIN
 „Baronul” nu este primit in Vrancea

Scriitorul vrincean Florinel Agafitei, autorul romanului „Baronul”, sustine ca nu are unde sa-si lanseze cartea in Focsani. Desi romanul „Baronul” nu este, dupa cum ne-a spus chiar autorul, un roman politic, se pare ca titlul acestuia ii sperie pe toti directorii de institutii culturale din Focsani. In acest sens, scriitorul ne-a declarat ca toate demersurile sale de a-si lansa cartea, premiata recent la Concursul National de Proza „Alexandru Odobescu”, desfasurat la Calarasi, s-au lovit de refuzul mai mult sau mai putin evident al citorva dintre directorii de institutii culturale din Focsani. Desi a batut pe la multe usi, scriitorul spune ca s-a lovit de refuzul tuturor directorilor de institutii culturale. Nici directorul Casei de Cultura a Sindicatelor, nici cel al Ateneului Popular si nici directoarea Bibliotecii Judetene „Duiliu Zamfirescu” nu au dat raspuns favorabil la solicitarea gazduirii lansarii romanului.
Romanul „Baronul” trateaza conditia intelectualului din preajma Revolutiei pina in 2004. „A intelectualului de provincie, dar nu provincial. Am incercat sa ii rog pe directorii de la Casa de Cultura, de la Biblioteca Judeteana si de la Ateneul Popular sa-mi aprobe sa-mi lansez romanul intr-una dintre institutiile de cultura pe care le conduc, pe cheltuiala mea. Am fost refuzat, mai mult sau mai putin voalat… Am facut cereri scrise, mi-au dat numar de inregistrare si, probabil, mai devreme de 30 de zile nu voi primi nici un raspuns. Probabil ca dinsii (directorii) considera ca e un roman politic sadea si ca n-are ce sa caute aici, mai ales ca e perioada electorala. Nu credeam ca o sa ajung si eu sa traiesc, respectind proportiile, bineinteles, ca in anii 50 – 60. Nu vreau sa exagerez, dar nuantele inchizitorii le simt, prin faptul ca mi se interzice sa scriu. Iata ca, in democratia aceasta originala, mie mi se pune «crosa la patina!» Cei de la Calarasi, care m-au premiat pentru acest roman, mi-au dat, pe linga premiul efectiv, si doua topuri de hirtie cu mesajul «Scrie, dom’le, in continuare!». Cu toata modestia, ma simt protejat de scriitorii Sadoveanu, Rebreanu si altii. Daca mie mi se va intimpla ceva, li se va intimpla si lor. Sint foarte trist de ce se intimpla in Romania”, ne-a spus scriitorul Florinel Agafitei. Profesor doctor in istoria filosofiei, Florinel Agafitei a primit mai multe premii nationale pentru scrierile sale.
Titlul i-a produs „fiori” domnisoarei director
Directorul Casei de Cultura „Leopoldina Balanuta”, Aurel Oborocea, a incercat sa ne „traduca”, intrebat de ce ar avea reticenta in a gazdui lansarea romanului in institutia al carei director este. El ne-a spus ca in urma unor discutii pe care le-ar purta cu scriitorul Agafitei, ar putea lua in calcul propunerea, insa numai dupa ce i se va explica despre ce subiect trateaza romanul pe care se chinuie sa-l lanseze. „Deci eu nu cunosc despre ce este vorba. Domnul Agafitei a venit la mine, mi-a spus in mare despre acest roman, ramine de vazut, urmeaza sa clarificam exact despre ce este vorba…”, ne-a spus Aurel Oborocea. N-am putut sa nu observam ca intr-o vitrina din biroul directorului era o carte a scriitorului Florinel Agafitei. Directorul Ateneului Popular „Maior Ghe. Pastia” Focsani, Valentin Gheorghita, nici nu dorea sa discute cu noi atunci cind l-am intrebat de ce se fereste sa gazduiasca lansarea „Baronului”. Inspirat, probabil, de marii antrenori de fotbal, directorul Gheorghita a intrat in „Silenzio Stampa”, declarind ca nu mai vorbeste cu ziaristii decit atunci cind va dori el sa organizeze o conferinta de presa ad hoc. „V-am spus ca nu mai spun nimic la presa, pentru ca asta nu-i presa… Domnul Agafitei a facut o cerere scrisa la noi, va primi un raspuns in 30 de zile”, a declarat directorul Valentin Gheorghita. Nu putem sa nu observam reticenta directorului pentru lansarea romanului, pentru faptul ca acesta se prevaleaza de cele 30 de zile pe care legea le prevede pentru rezolvarea unei cereri. De asemenea, am remarcat si totala lipsa de transparenta a acestuia in relatia cu presa, in conditiile in care acesta este platit din bani publici si ar trebui sa ofere informatii de interes public atunci cind i se solicita, nu atunci cind doreste el sa organizeze conferinte de presa. Nici directoarea Bibliotecii Judetene „Duiliu Zamfirescu”, Teodora Fintinaru, nu a fost mai „ospitaliera” cu scriitorul, ea sustinind ca nu poate gazdui o lansare de carte cel putin pina la sfirsitul anului, din cauza „programului foarte incarcat al Bibliotecii”. Desi institutia pe care o conduce a mai gazduit citeva lansari de carte a scriitorului Agafitei, se pare ca titlul recentului roman al acestuia i-a creat oarece „fiori” domnisoarei director, care au facut-o sa se mai gindeasca daca va aproba gazduirea unui eveniment cultural cu si despre literatura. Practic, refuzind sa fie gazde pentru lansarea romanului, directorii institutiilor de cultura nu fac decit sa demonstreze ca baronul exista!
Lansare in sufragerie
Scriitorul Florinel Agafitei este „luat la ochi” de mai multa vreme de catre autoritatile pesediste din Focsani, pentru ca nu este unul dintre cei care gindesc „social democrat”. In alta ordine de idei, el este profesor de istorie, cu rezultate foarte bune in plan profesional. Ca scriitor, acesta a fost recompensat pe plan national cu diverse premii: premiul „Mihail Sadoveanu”, la Piatra Neamt, 4 nov. 1999 cu romanul „Careul Mare”, premiul „M. Eminescu”, a 2-a editie, la Cluj Napoca in 15 ianuarie 2001, cu eseul „Acceptia indiana a simbolului in opera lui M.Eminescu”, premiul „Duiliu Zamfirescu”, prima editie, in 2001, la Focsani, cu romanul „Anamnesis und Gesalt”, premiul „Liviu Rebreanu”, la Aiud, Alba Iulia, in 28 noiembrie 2002, cu proza scurta „Anamneze”. Pentru romanul „Baronul”, scriitorul s-a chinuit din greu sa obtina sponsorizare. El a decis sa-si publice cartea la o editura din Iasi. Lansarea acesteia va avea loc in conditii normale, probabil, la Iasi, cu invitati de seama din lumea literaturii contemporane. La Focsani, lansarea cartii mai intirzie, din cauza faptului ca nu se gaseste locatie pentru desfasurarea evenimentului cultural. Acest fapt ne duce cu gindul la anii nazismului, cind intelectualii erau priviti ca dusmani de clasa, li se interzicea sa scrie, cartile le erau arse sau interzise. Aceeasi metoda s-a practicat si in perioada ceausista. Ar fi exagerat sa spunem ca asta se intimpla acum. Si asta pentru ca metodele au evoluat, in sensul ca au devenit mai subtile. Daca va fi tratat cu refuz in continuare, scriitorul isi va lansa cartea in propria sufragerie. (Sebastian OANCEA, Marius GRIGORESCU)

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii