„Aduceti-o pe Sfinta Parascheva sa ne scape de seceta!”

„Doar Sfinta Parascheva ne-ar mai putea ajuta acum!”, spune Ion Nica. Batrinul isi fixeaza privirea ingrijorata intr-o crapatura din pamint, mare cit sa incapa un deget. Traieste de cind se stie in Bivolari si este cea mai mare seceta pe care a prins-o, dupa cea care a urmat razboiului, in 1947. Mii de hectare de pamint in tot judetul arata ca si cum ar fi fost pirjolite intr-un incendiu, griul are spicele seci, iar iarba se sfarima sub picioare. Si daca nu mai ploua nici saptamina aceasta – se tem taranii – vor pierde si recolta de porumb si floarea-soarelui. Singura lor speranta este acum in Cel de Sus si in Sfinta Parascheva, ale carei moaste cred ca ar trebui scoase din Mitropolie si plimbate in pelerinaj prin Moldova, asa cum s-a intimplat in 1947. Atunci, la o zi dupa rugaciunea miilor de suflete, a venit ploaia.
Spicele de griu sint goale
Daca pentru oraseni a fost pina acum cea mai racoroasa vara din ultimii ani, la tara e dezastru. De doua luni, taranii asteapta cu sufletul la gura ploaia, tresarindu-le inima de speranta la fiecare norisor pe care-l vad si dezumflindu-se imediat ce acesta dispare lasind pamintul parca si mai uscat. Luni au crezut ca in sfirsit seceta a luat sfirsit. O ploaie cu galeata se anunta in zona de nord a judetului, insa aceasta a insemnat doar citiva stropi. „Si anul trecut a fost seceta, ca nu am avut nici un bob de griu, insa a plouat totusi la timp pentru celelalte. Acuma nu vom avea insa nimic dupa cum se vede”, spune Ion Nica, proprietarul a cinci hectare de teren. „Daca nu ploua nici saptamina aceasta, vor fi afectate majoritatea culturilor, inclusiv porumbul si floarea-soarelui, care la seceta de anul trecut au scapat. Griul este deja compromis: desi a crescut, spicele sint goale”, explica Lucretia Ciubotaru, inspector agricol in Bivolari.
Oamenii cara apa cu caruta la gradina
Pina la treierat, oamenii se confrunta deja cu alte efecte ale secetei. Legume nu prea au sa puna pe masa, cele mai multe uscindu-se. Pentru a nu cumpara totul, Gheorghe Nica se chinuieste de aproape doua luni sa-si ude gradina, zi de zi. „Udam rosiile, harbujii, morcovii, macar din astea sa avem”, spune barbatul, in virsta de 36 de ani. Dupa-amiaza inhama cei doi cai la caruta, in care asaza trei butoaie mari de plastic si merge cu ele la mai multe fintini. Desi Prutul este la doi pasi de ei, nu au voie sa ia apa de acolo, asa ca, vrind-nevrind, isi fortifica muschii miinilor scotind galeti dupa galeti de apa. „Am patru hectare de pamint si pentru fiecare am cheltuit pina acum cite 3 milioane, din care 1,2 aratul. Deja cred ca nu-mi pot scoate nici macar banii astia, ce sa mai vorbesc de munca, ca acum prasim a treia oara la porumb”, spune tinarul. Mai mult decit oamenii, in acest moment par a fi afectate de seceta animalele. Vacile sint scoase aproape degeaba la pascut, iarba verde fiind pentru ele o amintire. „Baza este ce-i da omul acasa: niste coceni sau buruieni. Din asta se face laptele, nu din ce paste”, spune Anton Dumitru, vacar in comuna Trifesti. Acesta pazeste zilnic 150 de vaci si poate spune in cunostinta de cauza ca productia de lapte a scazut la jumatate. Si, pentru ca din ce in ce mai putini tarani au cu ce sa le hraneasca, pretul vitelor a scazut si el la jumatate, vinzindu-se acum si cu cinci sau sase milioane de lei.
„Ar trebui adusa Sfinta”
Cum de irigatii nici nu poate fi vorba, singura speranta este in Cel de Sus. In majoritatea bisericilor din judet, preotii au oficiat slujbe speciale pentru ploaie, mergind apoi in procesiune cu icoanele pe cimpuri. Batrinii care au prins razboiul se gindesc insa ca ar putea exista o salvare miraculoasa: Sfinta Parascheva. Doar aceasta – cred batrinii – a pus capat secetei din 1947, dupa ce – la insistentele preotilor si credinciosilor – moastele au fost duse in toata Moldova, in cel mai mare pelerinaj care s-a facut vreodata in zona. In luna iunie, traseul a cuprins Iasul, iar apoi judetele Vaslui, Bacau, Neamt si Baia, pina in august. „Eram flacau pe atunci si, impreuna cu alti cinci baieti, toti imbracati in costume nationale, am carat racla din satul Solonet pina in Tabara. Seara, cind era la noi in biserica, numai ce s-a vazut o negreata pe cer, iar a doua zi a venit ploaia”, isi aminteste Ion Nica, povestind ca pe intreg traseul moastele au fost duse numai pe covoare si flori, in frunte stind actualul patriarh, pe atunci arhimandrit si slujitor la Catedrala din Iasi. „Ar trebui scoasa si acum Sfinta, dar este oare lumea la fel de credincioasa?”, intreaba retoric Ion Nica. „Un pelerinaj s-ar putea face doar daca este credinta, caci in 1947 de la Santamara, primul sat din judetul Botosani, nu au putut s-o duca mai departe. S-au intors pe la Rauseni si apoi prin Larga Jijiei, ca Sfinta se lasase grea, de nu putea nimeni s-o ridice”, relateaza si Dumitru Untu, de 75 de ani. (Mirela CORLATAN)
Cea mai afectata de seceta e zona din nordul judetului
Potrivit Directiei Agricole, cea mai afectata de seceta este zona din nordul judetului: Vladeni, Andrieseni, Sipote, Plugari, Bivolari, pe de o parte, si zona Hirlau – Tirgu Frumos, de cealalta parte, cuprinzind si comunele Baltati, Fintinele, Focuri, Coarnele Caprei, Deleni. Aproximativ 14.000 de hectare reprezentind culturi de toamna – griu, orz, orzoaica – sint aproape total compromise. „Din cauza secetei, ca si anul trecut, cred ca productia de griu va fi de doar 20% fata de cea normala”, spune Spridon Plumbu, seful Directiei Agricole, precizind ca pe muchie de cutit se afla si culturile de primavara: porumbul, sfecla,
floarea-soarelui. „Pierderile sint evaluate la aproximativ 120 miliarde de lei, dar valoarea exacta o vom sti in momentul recoltarii”, spune Nicolae Olariu, adjunctul de la Directia Agricola. (M.C.)

Publicitate și alte recomandări video