Uluitoarea poveste a primului privatizat din Iasi

Ar fi putut sa se plimbe in 14 Dacii noi sau sa-si cumpere 10 apartamente la sfirsitul anului 1990. Ioan Cretu, zis "Gala", a avut acesti bani dupa ce a deschis prima consignatie din Iasi dupa revolutie, stringind 1.000.000 de lei, o suma fabuloasa atunci, in mai putin de un an. Banii ii pastra in trei lazi burdusite, insa i-a placut sa bata si restaurantele sau cazinourile Iasului. Ultimul bastion al averii sale a ramas acum o toneta prapadita din Podu Ros. Apartamentele, blanurile si bijuteriile cumparate femeilor din viata lui au ramas singura amintire. Patima jocurilor de noroc, contabilul si "inspirata" depunere a ultimei brume de avere la FNI au pus capac averii primului privatizat al Iasului. Singura care i-a ramas alaturi in aceste vremuri grele este Gabriela, cea de-a doua sotie.
"Continuu sa joc Bingo, si sper sa ma razbun intr-o zi pe toti cei care imi faceau temenele cind aveam bani iar acum intorc capul cind ma vad pe strada", ne spune cu lacrimi in ochi Ioan Cretu, cunoscut de toti cu numele de "Gala".
Cum poate multi dintre ieseni isi amintesc, prima consignatie aparuta dupa revolutie a fost "ABC", situata in zona Garii. Patronul ei era Ionel Cretu, fost sef al "Plafarului" si vocalist in orchestra restaurantului "Dunarea".
A pornit cu 10.000 de lei

A pornit cu o investitie de 10.000 de lei in spatiul inchiriat de la "Mica Industrie" si a deschis consignatia in luna mai 1990. Firma, al carei nume a ramas astazi doar o porecla pentru proprietar, se numea "Gala International". "Aveam 45 de ani si mult optimism. Cum toti incepusera sa mearga in Turcia dupa marfa, am fost asaltat de deponenti si nici nu stiu cind am ajuns, in citeva luni, sa string trei lazi cu bani. Cind i-am numarat si am vazut ca am peste 1.000.000 de lei, am zis ca mi-a pus Dumnezeu mina in cap", isi aminteste Cretu, stergindu-si sudoarea de pe frunte in metrul matrat de toneta in care isi petrece mai tot timpul.
In acea perioada, fosta sotie, cele trei fiice si jocurile de Bingo sau Loto au fost printre beneficiarii averii strinse de "Gala". Lucrau impreuna, banii erau tinuti in magazin si fiecare lua cit avea nevoie. Blanurile si bijuteriile erau pasiunile celor patru femei care l-au ajutat, incet dar sigur, sa ajunga la sapa de lemn. Au urmat nuntile celor trei fiice, platite cap-coada de tata-socru, cu mese bogate la Unirea si Stejar. Dupa nunti, le-a ajutat pe toate sa-si cumpere case.
Declinul incepe sa-si arate coltii
Cind a expirat contractul de inchiriere pe spatiul de la Gara, la inceputul anului 1991, Cretu si-a mutat consignatia in Tatarasi. Declinul incepuse deja sa-si arate coltii. Aparuse concurenta, sumele jucate la Bingo sau Loto erau din ce in ce mai mari, copiii cereau din ce in ce mai multi bani pentru excursii si distractii. Ziceau ca, daca "tata da banii pe jocuri de noroc, ei de ce sa nu se distreze…"
Colac peste pupaza, in 1993 a descoperit ca seful contabil il fura pe rupte, falsificindu-i semnatura. "Am descoperit intr-o seara, in cosul de gunoi din biroul contabilului, o gramada de foi pe care exersa semnatura mea. Imediat am mers la Banca Comerciala si am verificat situatia contului. Mi-am pus miinile in cap cind am vazut cu cite dispozitii de plata false ridicase bani in numele meu. Mi-a fost mila sa depun plingere penala, pentru ca ar fi infundat puscaria ani multi, asa ca l-am dat afara", ne spune Cretu. Toate aceste "incidente" au dus, in final, la falimentul consignatiei "Gala International" si la o intorsatura a vietii fostului milionar greu de imaginat.
Divortul i-a pus capac
Intre timp, o idila nevinovata intre patronul de aproape 50 de ani si tinara vinzatoare din consignatia din Tatarasi, Gabriela, care avea 20 de ani, prindea din ce in ce mai mult contur. Mereu aproape de problemele si viata "batrinului lup de mare", cum obisnuia sa-i spuna lui Cretu, Gabriela a devenit confidenta si oaza lui de liniste. "Era un copil cind am angajat-o! Atit de sensibila si atenta cu mine, cind toti nu mai stiau cum sa ma jupoaie de bani… Ce mai! M-am indragostit nebuneste, iar cind am facut dragoste cu ea si am vazut ca mai era si virgina, am fost in al noualea cer. Problema e ca ne-a prins nevasta asupra faptului si a intentat divort imediat, in 1994", isi aminteste primul afacerist de succes al Iasului post-revolutionar.
Dar nu-i pare rau: a pierdut la partaj casa, bani si bijuterii, dupa care a renuntat si la "Lolita", alt magazin al sau, dotat si cu un bar, in favoarea fiicelor. S-a casatorit cu Gabriela, care l-a acceptat fara avere, doar cu un noian de promisiuni si un apartament modest.
FNI, ultima maciuca
Sirul ghinioanelor lui "Gala" nu s-a oprit aici. In 1997 avea sa-si semneze falimentul total. Singura avere a proaspetei familii o constituia apartamentul si masina Gabrielei, o Dacie cistigata de aceasta la Bingo, intr-una din serile in care a jucat si ea alaturi de sot. "Gala" a hotarit sa vinda tot si sa bage banii la FNI. De atunci sta in gazda, intr-un apartament cu confort redus, alaturi de Gabriela si Andrei, fiul lor in virsta de 3 ani. A ajuns proprietarul unei tonete saracacioase, impopotonate cu mingi din plastic si gablonzuri turcesti. Traiesc cu cele 3-4 milioane de lei pe care le cistiga lunar de pe urma tonetei din Podu Ros, ultimul bastion al fostei averi pe care a detinut-o odata. "Cred ca am fost blestemat de am ajuns in halul asta. Nu m-am gindit si eu sa fi investit macar o lada din banii pe care i-am avut. Cu toate astea, de Bingo si Loto nu ma las, imprumut o suta-doua de mii si tot joc. Am eu asa o presimtire ca imi va suride norocul, sa mai ajung odata plin de bani, sa ma razbun pe toti cei care imi faceau temenele, iar acum intorc capul cind ma vad pe strada", isi incheie povestea primul privatizat iesean, in timp ce vinde unei batrine o pastila de ucis tintarii. (Claudia ENEA)

Publicitate și alte recomandări video