Campioni cu o sacosa de medalii

La doar citiva kilometri de Roman, in comuna Tamaseni, familia Mare se
poate lauda ca are in casa o sacosa de medalii. Nu este o pasiune de
colectionar. Zecile de medalii au fost obtinute cu multa truda si sacrificii de
catre cei doi baieti: Marian si Laurentiu, sportivi de performanta. Povestea
campionilor din Roman incepe in urma cu sapte ani. Pe cind era in clasa a
VIII-a la scoala din sat, Laurentiu, care acum are 20 de ani, a fost ales,
datorita constitutiei sale atletice, de catre un antrenor de canotaj aflat in
cautare de noi talente, pentru a se dedica acestui sport. „In toata tara am
fost alesi 30 de tineri, care, la prima vedere, aveau calitatile necesare
pentru a atinge performanta in acest sport. Ulterior, nu am ramas decit trei.
Am plecat la Constanta, la clubul Farul, de unde era antrenorul care m-a
descoperit, si am facut liceul acolo. Dupa o munca asidua si antrenamente
extrem de dure, am participat la primele competitii. Rezultatele pe care le-
am obtinut au fost extraordinare: am obtinut doua titluri de vicecampion la
Campionatele Nationale de Caiac Viteza Juniori pe distantele de 1.000 si
500 de metri”, a spus Laurentiu.
Legitimat la inceputurile carierei de sportiv la Clubul Farul, Laurentiu a
intrat in vizorul celor de la Steaua, unde este legitimat de anul trecut. Insa,
interesele obscure ale celor din Federatia de Romana de Canotaj (FRC) au
curmat visul lui Laurentiu. In ultimul an de juniorat s-a facut selectia anuala
pentru lotul national. Desi s-a clasat pe locul opt, care ii asigura prezenta
printre cei 12 sportivi care formeaza lotul, Laurentiu a fost scos afara din
lot, fiind introdusi alti sportivi care au obtinut performante mult mai slabe.
„La acea selectie fusese ales si fratele meu Marian. Am cerut lamuriri
presedintelui FRC si mi s-a spus ca, daca vreau sa ramin, trebuie sa plece
fratele meu. Nu era loc pentru amindoi, asa ca am renuntat in favoarea lui
Marian”, spune cu amaraciune in glas Laurentiu.
Mezinul familiei, Marian, are doar 19 ani. La aceasta virsta frageda,
palmaresul sau este impresionant. Nu mai putin de 17 medalii de aur, 13
de argint si doua de bronz obtinute la competitii interne si internationale ale
juniorilor. Plecat la Constanta, la un an dupa fratele sau, Marian s-a dedicat
cu trup si suflet acestui sport, urcind pe podium la aproape toate
competitiile la care a participat. Anul trecut, a fost declarat cel mai bun
junior canotor al anului de catre Federatia de specialitate, iar Directia
Judeteana de Tineret si Sport Constanta l-a declarat cel mai bun sportiv al
anului din judet. Performantele sale i-au adus legitimarea la Clubul
Dinamo, unde, de anul acesta, a trecut la seniori. „Din pacate, am patit
acelasi lucru ca Laurentiu. La selectia pentru lotul national de tineret din
luna septembrie m-am calificat in primii 12 canotori care vor reprezenta
Romania. Am iesit pe locul opt, din cauza unei accidentari la spate, pe care
am suferit-o cu o saptamina inainte de selectie. Desi, in anii trecuti, nu au
fost astfel de probleme cind eram selectat in lotul national, anul acesta mi
s-a spus ca, desi am obtinut clasificarea necesara, nu voi face parte din lot.
Nu inteleg aceasta decizie a mai-marilor din Federatie si sint foarte
revoltat”, spune Marian.
„Sportul cere sacrificii”
Desi au sperat sa devina cunoscuti si sa isi faca un viitor ca sportivi
consacrati, Marian si Laurentiu au ramas doar cu un gust amar. „Am dat tot
ce era mai bun din noi, dar am ajuns la concluzia ca nu mai are rost.
Meschinariile unor oameni, precum si faptul ca nu aveam nici un fel de
satisfactii materiale ne-a cam descurajat”, a mai adaugat Marian. In cei
sase ani de cind s-a dedicat acestui sport, Marian a primit doar opt
milioane de lei, ca recompensa pentru cistigarea a doua medalii de argint
la o Regata Internationala din Slovacia. „Nu pot sa uit antrenamentele pe
care le faceam toamna tirziu, si chiar iarna, sau primavara devreme, cind
ne inghetau miinile pe visle. Primavara, cind nici macar nu se dezgheta
lacul, o salupa spargea gheata, iar in urma eram noi cu caiacul. Cind ne
plingeam de frig, antrenorul ne spunea ca sportul cere sacrificii. Din
pacate, nimeni nu s-a sacrificat si pentru noi”, completeaza Marian. In
viitor, Marian si Laurentiu intentioneaza sa plece in Spania, pentru a
practica in alte conditii acest sport. Sprijinul pe care mizeaza tinerii
romascani este fostul lor antrenor de la juniori, care este antrenorul lotului
olimpic al Spaniei. (Adrian CRAINET)

Publicitate și alte recomandări video