Final de „joc” pentru profesoara Elisabeta Lazar

Campioana nationala si balcanica in proba de 800 de metri, maestra a sportului, Elisabeta Lazar a facut din sport un mod de a trai. Primele succese la Grupul Scolar Agricol „Ion Ionescu de la Brad” le-a avut la oina (de doua ori locul al II-lea pe tara), atletism (locul al IV-lea si al VI-lea la „Crosul Tineretului”), volei (locul al III-lea la faza pe zona). Trecerea de la un sport la altul a fost grea, dar nu imposibila, avind in vedere dotarea precara a liceului din acea vreme. In viata sa sportiva a avut un model care i-a marcat existenta, in persoana fostului sau antrenor Olimpiu Constantinescu Nehoiu. Asemeni marelui om de sport romascan, profesoara Elisabeta Lazar nu a fost harazita sa aiba urmasi, dar a ajutat dezinteresata valorile liceului. A observat ca multi dintre copii sint lipsiti de posibilitati materiale si a incercat sa-i ajute. Generozitatea a mostenit-o din familie, dar a vazut-o atit la profesorii din facultate, cit si la antrenorul ei.
Vrind, parca, sa continue aceasta traditie, profesoara Elisabeta Lazar a dat o sansa elevilor buni la invatatura, dar cu situatii materiale precare, sa-si implineasca visul. Si-a pus la dispozitie casa, pentru ca „protejatii” ei sa poata studia intr-un climat familial adecvat. Le-a spalat hainele, le-a pregatit o masa calda, i-a luat in excursii, i-a inscris la facultate. A mers cu copiii in tabere la munte si la mare, pentru ca a tinut sa le arate locuri interesante din natura patriei, dar a facut impreuna cu ei si excursii in strainatate.
Chiar daca multi dintre acestia si-au luat zborul, legatura dintre profesoara si fostii elevi nu s-a intrerupt, ci s-a sudat, pe alocuri, si mai mult, familia Lazar fiindu-le aproape la cele mai importante momente din viata lor, atunci cind si-au unit destinele sau la botezul copiilor, in calitate de invitati sau de nasi.
Profesoara Lazar n-ar fi reusit sa faca ce i-a comandat de atitea ori sufletul, daca n-ar fi fost pe aceeasi lungime de unda cu sotul sau, Gheorghe Lazar, profesor de limba franceza la acelasi liceu. Dorinta unei eleve de a urma filologia a devenit si dorinta profesorului de a o medita. „Fata a intrat la facultate, a absolvit-o, iar acum se afla in Canada”, isi aminteste profesoara. Acum, de ajutorul familiei Lazar beneficiaza Sergiu, un elev din Republica Moldova, si Alexandra. Sergiu a reusit sa termine clasa a XII-a cu media 9,93, devenind si seful de promotie al liceului. Sergiu si Alexandra s-au apropiat atit de mult de familia Lazar ca ii considera, si unul si celalalt, a doua lor familie. „Am avut respect pentru elevul care invata, de aceea, am incercat sa le fiu de ajutor. Nu vreau sa fac avere. Au fost perioade cind salariul l-am impartit cu elevii, dar nu regret deloc. Am facut-o din suflet pentru acesti copii minunati”, a spus profesoara Lazar. Chiar daca dascalul iese la pensie, despartirea de scoala este doar pe hirtie, pentru ca legatura cu copiii o va tine permanent. Din aceasta legatura isi ia seva cu care isi alimenteaza sufletul. Un suflet mare, pe care nu poti sa-l cuprinzi cu mina ca sa-l masori, dar poti sa-l simti ca sa-l intelegi.

Publicitate și alte recomandări video