Misionarul din Gheraiesti

miercuri, 01 mai 2002, 23:00
5 MIN
 Misionarul din Gheraiesti

Militar la 18 ani
S-a nascut in Gheraiesti, in 1926. Nu se sfieste sa spuna ca este un copil din flori, dar, daca ii ceri parerea, iti va spune ca acesti copii sint rodul dragostei. In zbuciumatele timpuri din primul razboi mondial, mama lui a ramas vaduva, cu patru copii. Apoi, a gasit un barbat care, printr-o ironie a sortii, cit timp a fost plecat in razboi, a fost parasit de nevasta. Asa se face ca, in momentul in care s-a nascut Anton, mama lui avea 38 ani si una din surori era cu 12 ani mai mare decit el. Despre surori nu are decit cuvinte de lauda. S-au impacat bine, desi regretul ca toate au murit ii mai smulge cite o lacrima din izvorul si-asa secat de prea multe incercari. A facut doar sapte clase. La 18 ani, razboiul l-a inhatat ca premilitar, la Soci. In timp ce sapa transee, un obuz a cazut prea aproape si i-a luat auzul. Nu in totalitate, ci doar atit cit sa-i para rau ca nu aude mai multe. Amintirile despre razboi sint proaspete. Vorbeste despre razboi ca si cum acesta s-ar fi sfirsit ieri. "La Soci, in judetul Iasi, eram pusi sa prindem parasutisti. Majoritatea lor erau basarabeni. Aveam mare ciuda pe nemti si, de aceea ii eliberam pe basarabeni. Odata, la Pitesti, pentru ca nu-i puteam suporta pe nemti, le-am facut o chestie care nu prea au inghitit-o. In unitate era o toaleta mare, cu o birna pe care se asezau nemtii. M-am dus cu fierastraul si am taiat-o, dar nu de tot, iar cind s-au asezat nemtii, au cazut cu totii ingroapa cu rahat", spune Anton. In rest, numai bombardamente si moarte. Ca la razboi.
"Am razbit in viata doar prin munca"
Munca nu l-a speriat niciodata. Cu doar sapte clase, a incercat sa faca tot felul de lucruri. In razboi n-a fost decorat, pentru ca nu avea grad si nici nu a facut fapte de eroism. Din viata lui, doi ani si jumatate au fost astupati de pamintul cazematelor pe care le-a sapat pe malul Dunarii. Peste tot a lucrat ca muncitor necalificat.
Ieri, a venit in oras sa-si cumpere niste medicamente pentru inima. A fost la cimp, a pus niste fasole si a obosit. A vrut sa dea un telefon, sa mai vorbeasca cu cei trei baieti ai lui, dar e 1 Mai si nu crede ca ii gaseste acasa. Isi aduce aminte cum era orasul odinioara: "Peste tot erau numai mite si ciini. Tin minte ca eram prieten cu un baiat al carui tata era evreu. Acesta facea mincare din mortaciuni si le dadea prietenilor. La un moment dat, ei i-au spus ca vor minca daca maninca si el din mincarea pe care le-o servise. Evreul a inceput sa manince si se ineca la fiecare inghititura. Nu prea ii am la inima pe evrei, pentru ca, o data, un evreu mi-a spus ca romanii sint mai prosti." Ca sa dovedeasca faptul ca romanii sint destepti si isi iubesc tara, incepe sa recite strofe intregi din poezii patriotice. El crede, dupa cum i-a spus un profesor de matematica, la un curs de doua luni, de lucrator comercial, ca celulele creierului sint ca niste minuscule aparate japoneze. Citeodata, se teme ca acestea se vor sterge. La cursul de lucrator comercial, din cei patru sute de cursanti participanti, au reusit doar 30, printre care si el. Totul datorita memoriei de elefant pe care o are. Povesteste cui vrea sa asculte, mirindu-se, parca, de cite stie.Stie ca media cu care a absolvit nepoata lui, la facultate, acum trei ani, este 8,50, si ca a intrat pe liste la numarul 302. Stie ca nepoata a refuzat orice pregatire. Stie pina si faptul ca in anul 271 trupele romane s-au retras din cauza invadatorilor si ca primii migratori au fost slavii. Despre tara pentru care a luptat, numai cuvinte de lauda. "Nu putem vorbi despre dragoste crestineasca fara a vorbi de dragoste de patrie. Asa cum iubim pe cei dragi din familie, tot asa sintem datori sa ne iubim patria si neamul care sint, de fapt, o familie mai mare. Vara trecuta, le-am scris americanilor si englezilor si le-am spus ca, daca nu intorceam armele la 23 august si nu deschideam frontul, nu mai puneau ei mina pe arsenalul lui Hitler, si, mai ales, pe bomba atomica. Le-am scris si elvetienilor si le-am spus ca, dupa ce lumea s-a impartit in sfere de influenta, ne-au lasat pe mina lui Stalin si acum nu ne ajuta deloc. Dupa citeva spatamini, ei mi-au raspuns ca ne ajuta prin construirea de crese, camine pentru copii si azile", spune Anton Cocut. Sub regimul comunist, ca multa lume, de altfel, a avut si el probleme. El spune ca, pentru a da baiatul cel mare la scoala, trebuia sa aiba carnet de partid. A lucrat, la Zahar, la grajduri, la SMT. Oriunde, nu s-a sfiit de munca.
Luptator pentru ecumenism
Anton Maria Cocut este catolic. El poarta numele mamei si al primului sot al acesteia. In copilarie, a fost coleg de scoala cu baiatul dascalului ortodox din sat. Asa a invatat multe din obiceiurile ortodoxe. Inca de mic copil sarbatorea de doua ori Pastele: si cel catolic, si cel ortodox. Are si doua nurori ortodoxe. "Preotul de pe atunci nu prea era de acord cu casatoriile mixte, decit daca se oficiau in Biserica Catolica. Acelasi lucru se intimpla si la ortodocsi. Ei, fiecare vrea sa-si mareasca turma! Am vecini ortodocsi cu care ma impac foarte bine. Cind a fost sfintit Monumentul Eroilor, din Gheraiesti, am plins cind credinciosii catolici si ortodocsi, impreuna cu conducatorii bisericilor, au facut procesiuni separate si n-au vrut sa se uneasca", isi aduce aminte Anton.
Om gopodar si sprinten la minte, Anton crede ca numai prin munca romanii pot iesi din saracie: "Fratilor crestini, daca vom sta si vom cere mereu de la Guvern, si nu vom pune mina sa muncim cu cinste si respect fata de munca noastra, iar la terminarea schimbului de munca nu am indeplinit nevoile familiilor noastre, daca vom consuma si nu vom produce, ce vom lasa mostenire copiilor nostri? Ne vor blestema pina si copiii copiilor nostri! Strabunii nostri au aparat, cu pretul vietii glia stramoseasca. Dar noi, ce-am facut?"
El este de parere ca Dumnezeu, cind i-a incredintat lui Moise cele 10 Porunci, nu a avut in vedere numai evreii. Aceste porunci sint pentru toti crestinii. "Animalele de pe pamint privesc in jos. Animalele au patru picioare si deci privesc spre pintece, urmarind sa-i faca toate placerile. Capul omului este, in schimb, indreptat spre cer, iar ochii lui privesc spre Cel de Sus. Daca vreodata omul se face de ris prin patimile sufletului, slujind trupului si celor de sub pintece, el s-a alaturat dobitoacelor fara minte si se asemana lor", scrie Anton in mesajul trimis redactiei. El mai spera ca, odata si-odata, Bisericile se vor uni si vor inceta toate neintelegerile. (E.V.P.)

Comentarii