Sase luni somalezi si sase luni angolezi

In Somalia, spre uimirea aliatilor, romanii au transformat un hambar bombardat intr-un adevarat spital
In 1993, Somalia a fost scena unui razboi civil, in care s-au implicat si trupele ONU, care doreau mentinerea pacii. Din trupele ONU au facut parte si 234 de militari din Romania. Misiunea lor era sa infiinteze un spital de campanie si sa intervina in cazul folosirii armei chimice.
Pentru combaterea armei chimice, MAN a optat pentru militarii din unitatea huseana. Pe 5 mai 1993, au decolat catre Mogadiscio, capitala somaleza 11 huseni: maistru principal Petrica Blaga – comandant; plutonier adjutant Gheorghe Ulian – ajutor; plutonierul Valerica Hagiu si sergentii Liviu Nica, Mihai Ionescu, Mitica Negru, Dorin Cretu, Mihai Ciornei, Ioan Lupu, Viorel Melenciuc si Costel David.

Mai departe povestesc chiar ei: "Ajunsi in aeroportul somalez, am fost indrumati la un hambar parasit, demolat pe jumatate din cauza bombardamentelor. Eram istoviti, mai ales ca, aici, climatul te sufoca. In prima noapte, am dormit pe niste cartoane pe care le-am pus pe plaja Oceanului Indian. Aeroportul era amplasat la citiva metri de ocean. Plaja era plina de serpi veninosi, asa ca, de multe ori, noptile noastre erau cam albe. Ne-am apucat, fara a fi luati in seama de ceilalti aliati, sa incepem repararea hambarului. Nimeni nu credea, nici macar americanii care erau vecini cu noi, ca acest hambar se va transforma intr-un adevarat spital. Am muncit pe rupte, zi si noapte, folosind materialele care ne ieseau in intimpinare si le-am aratat incredibilul celorlalti. Am primit multumiri si din partea secretarului general Butros Galli, care ne-a recompensat cu medaliile <In slujba pacii>".
"Somalezii nu stiau daca pe glob sint mai multe tari"
"In general, populatia somaleza este lipsita de cultura si civilizatie. Razboiul i-a adus intr-o mizerie totala, neavind adaposturi si nici hrana. Totusi, aveau arme pe care le foloseau la intimplare. Cind vedeau vreun american sau englez, priveau cu ura si dispret. La inceput, acelasi tratament l-am primit si noi. De fapt, nici nu stiau geografie, adica daca pe glob sint mai multe tari. Noi ne-am apropiat mai mult de ei, mai ales ca erau pacientii spitalului nostru. Dupa citeva saptamini, s-au apropiat atit de mult de noi, incit aveau curaj sa ne fure alimentele din masini. Chiar daca erau inarmati, nimeni n-a folosit arma impotriva noastra. Mai mult ne confruntam cu gloantele ratacite. Oamenii generalului somalez se bateau cu americanii si, cum tabara americana era amplasata chiar linga noi, va dati seama ce se intimpla de multe ori. Am avut prilejul sa auzim vijiitul gloantelor, care treceau pe linga noi. Totusi, n-a fost impuscat nimeni din tabara noastra. Un singur accident a fost: un militar din Sibiu, pe cind facea baie in ocean, a pierdut ambele brate din cauza unei muscaturi de rechin", au spus militarii huseni.
"Englezii si americanii au ramas uimiti de performantele masinilor noastre"
"Somalezii" au continuat: "Noi am plecat cu doua masini, una tip ADE 84 (autospeciala pentru decontaminare a echipamentului) si ADP (autospeciala pentru decontaminarea personalului). Cind le-au vazut englezii si americanii, au ramas uimiti cind au vazut criteriile lor de performanta. Spre deosebire de masinile lor, ale noastre se puteau adapta in orice situatie. Deci, puteau fi folosite ca atelier medical, atit in timp de pace, cit si de razboi. Inainte de a pleca, sefii lor s-au interesat la ambasada noastra in privinta lor. Am inteles ca au vrut sa cumpere un numar impresionant. Sa stiti ca ei nu sint utilati precum se lauda. Chiar daca masinile lor au un aspect placut, nu sint mai bune decit ale noastre. De fapt, au vazut pe pielea lor. Multe masini englezesti, italiene si americane ramineau pe dreapta, in timp ce ale noastre inaintau fara probleme".
"In Angola ne confruntam cu epidemii necunoscute europenilor"
In 1995, pe 13 mai, 108 militari din Romania au plecat in Angola pentru a amplasa un minispital de campanie. Acolo, de mai mult timp, avea loc un razboi civil intre doua grupari, denumite MPLA si UNITA. Trupele ONU aveau misiunea sa restabileasca ordinea si sa dezarmeze populatia.
Din Husi, au plecat sase sergenti: Costel David, Mihai Ionescu, Mihai Ciornei, Gigel Raducanu, Dorin Cretu, Mitica Negru. Ei aveau misiunea sa intervena in cazul cind se folosea arma chimica. Patru dintre ei au fost si in Somalia, deci aveau ceva experienta.
"Comparativ cu somalezii, angolezii erau mai culti. Numai ca acolo s-au stabilit epidemii necunoscute europenilor. Citiva militari de-ai nostri s-au imbolnavit de malarie, dar au scapat cu bine. Tabara noastra a fost amplasata la 27 de kilometri de Ruanda, capitala Angolei. De aceasta data, trupele aliate ne cunosteau, insa angolezii nu. Ei putea oricind sa ne anihileze, pentru ca erau mai capabili si mai bine inarmati. N-au facut-o, pentru ca si-au dat seama ca noi nu urmaream sa ne batem. Scopul nostru era de a-i trata pe bolnavii proveniti din trupele ONU. Dar ii tratam si pe angolezi, chiar daca ei nu vroiau. In general, n-a fost chiar asa de rau, in comparatie cu Somalia", ne-au povestit ei.
"In privinta femeilor, pauza"
Ambele actiuni ale militarilor nostri au durat cite sase luni: "In privinta femeilor, pauza. Ne gindeam mereu la nevestele noastre, care nu au fost de acord inainte de a pleca noi. Insa, s-au obisnuit pe parcurs. Pe noi ne-au impins banii. Primeam cite 700 de dolari pe luna sergentii si 1.000 de dolari cadrele militare. Se facea totusi o discriminare, pentru ca militarii american sau englezi primeau 100 de dolari pe zi, chiar daca n-aveau ce face. Toti au fost multumiti de noi si am fost recompensati cu laude din partea ONU si a militarilor din tarile participante. Nu ne-am imbogatit cu banii primiti. Ne-am imbogatit cu experienta de viata, pentru ca am avut ce invata din grelele misiuni". (Gabrian BEJENARU)

Publicitate și alte recomandări video