Chisinau: Comunistii sarbatoresc Ziua Victoriei, opozitia Ziua Europei

9 mai sarbatorita diferit. Cu mult fast, toate oficialitatile Republicii Moldova, in frunte cu presedintele Vladimir Voronin au sarbatorit, 9 mai, Ziua Victoriei, dupa sistem sovietic. Presedintele in exercitiu Vladimir Voronin in discursul sau rostit atit in romana, cit si rusa, a declarat ca: "64 de ani ne despart de ultimele salve trase in Marele Razboi pentru Apararea Patriei. Pentru noi este o adevarata fericire ca avem posibilitatea sa le aducem a mia oara multumiri pentru pacea in care traim, pentru Victoria pe care ei au repurtat-o". Fiind intrebat de jurnalisti daca serbeaza si Ziua Europei, Presedintele in exercitiu a raspuns afirmativ:" Moldovenilor le place sa sarbatoreasca". Paralel, primaria municipiului a sarbatorit Ziua Europei in Gradina Publica "stefan cel Mare si Sfint". "Miscarea Actiunea Europeana" sustinea ca doar comunistii sarbatoresc Ziua Victoriei si ca "este o victorie straina care nu ne apartine".

„9 mai" intre propaganda comunista si memoria colectiva

Sarbatoarea 9 mai – „Ziua Victoriei", „Ziua Eliberarii", asa cum este conceputa de actuala guvernare din Republica Moldova, a ramas apanajul propagandei sovietice. Resuscitarea vechiului scenariu a inceput la 25 aprilie 2001, atunci cind guvernarea comunista a instituit o comisie pentru organizarea „serbarii" zilei de 9 Mai. Elogiile adresate, cindva, figurii simbolice centrale din comemorarile sovietice, V. I. Lenin – devenite neadecvate proiectului natiunii moldovenesti – au fost substituite prin evocarea lui stefan cel Mare si Sfint in calitate de „ctitor al statalitatii moldovenesti". Includerea monumentului lui stefan cel Mare in scenariul „Zilei Victoriei" incearca, pe de o parte, sa compenseze golul intervenit dupa colapsul URSS si, pe de alta parte, sa legitimeze noul proiect ideologic al „moldovenismului". In cadrul „manifestatiei" actuala guvernarea proiecteaza apropierea simbolica a monumentul lui Stefan cel Mare si Sfint de Complexul Gloriei Militare „Eternitate" in scopul construirii unei topografii festive a „moldovenismului". Liantul dintre epoca medievala si cea contemporana este articulat, de asemenea, prin contextul propagandistic din perioada sovietica despre „fratia de veacuri intre poporul rus si cel moldovenesc" si imaginea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti (RSSM), declarata atunci parte componenta si egala intre cele „15 republici-surori". Retorica preluata vehement de „conducerea de virf" despre „ocupatia romano-fascista" a teritoriului sovietic al RSSM in perioada 1941-1944 se proiecteaza intr-o mitologie de legitimare a „eliberatorului sovietic" in contrast cu „ocupantul romano-fascist".

Dilemele „patriotismului" post-totalitar

Grupul tinta in scenariul comunistilor este format in mare parte de veteranii de razboi. Imaginea „patriei" acestei comunitati reiese din memoria trecutului glorios si memoria Victoriei. Nici unul din intervievati nu a dorit insa sa-si aminteasca despre consecintele eliberarii: deportarii, foamete, colectivizare fortata. Primul palier reprezinta, in general, veteranii inrolati in Armata Rosie, majoritatea vorbitori de limba rusa si stabiliti in Moldova dupa terminarea razboiului, iar al doilea – veteranii inrolati in Armata Rosie si/sau Romana, majoritatea vorbitori de limba romana, originari din stinga Prutului. Totusi, scenariul sarbatorii nu lasa loc pentru comemorarea celor deportati in Siberia, desproprietariti cu forta, „industrializati" sau rusificati prin politicile „revolutiei culturale" declansate dupa „victoria in marele razboi pentru apararea patriei" din 9 mai, 1945. Absenta veteranilor Armatei Romane din acest scenariu denota retorica militanta, neconcilianta a puterii.

 „Ziua Victoriei" ramine pentru comunitatea din Republica Moldova, la fel ca si pentru alte state din spatiul ex-sovietic, o sarbatoare controversata. Evocarea selectiva a imaginilor despre trecut – un trecut care, in dependenta de vectorii memoriei, apare ori „glorios", ori „tragic", ori „strain", readuce, uneori, in spatiul post-sovietic fastul unei liturghii politice cu adinci origini in epoca „noptii totalitare". Comemorarea selectiva a ostasilor din Armata Rosie si condamnarea la uitare a militarilor basarabeni inrolati in Armata Romana scindeaza societatea si provoaca tensiuni identitare. (Ludmila COJOCARI, Universitatea Libera Internationala din Moldova. Text preluat de pe Unimedia.md)