O terapie alternativa si complementara: fitoterapia

Regnul vegetal a fost principala sursa de supravietuire, atit ca aliment, ca ascunzatoare, ca imbracaminte dar si ca medicament. Descoperirile arheologice atesta ca vechime era paleolitica. Din zona magiei, atit plantele benefice cit si cele otravitoare, s-au desprins si au evoluat independent de elementul sacru sau vrajitoresc.

Astazi industria farmaceutica a inversat raportul intre procentul medicamentelor de sinteza in favoarea celor obtinute din plante. In China este consemnat procentul cel mai mare de 80% a medicamentelor ce provin din sursa vegetala. Acest procent este chiar depasit in tarile slab dezvoltate.

Legea 118/ 2007 nu poate sterge experienta empirica de milenii a fitoterapiei traditionale si nu poate limita doar categoriile precizate in capitolul 7 (medici, medici dentisti sau farmacisti), excluzind chiar si pe cei care sint specialisti si cercetatori recunoscuti in fitoterapia moderna, cum ar fi absolventii facultatilor de biologie sau agronomie. Exista o portita oferita fito-terapeutilor autorizati dar care nu sint medici, farmacisti sau dentisti, in articolul 9, paragraful 3, al legii mentionate, de a putea „continua/ completa terapia alopata initiata de un medic, dar numai cu acordul scris al pacientului si numai la recomandarea scrisa a unui medic".

Daca in trecut practica empirica de utilizare a plantelor in scop terapeutic, numita si fitoterapie traditionala, era transmisa prin viu grai, din generatie in generatie, continind elemente de cabala, de magie a descintecului sau de elemente secrete din alchimie, astazi fitoterapia numita pe buna dreptate moderna, a devenit o stiinta ce colaboreaza foarte bine cu chimia organica, biochimia, microbiologia, virusologia, genetica etc.

Fara a subestima rolul terapiei alopate, putem spune ca fitoterapia, ca terapie naturala, vine sa completeze metodele preventive si curative practicate in prezent, deci este o terapie complementara, dar in unele cazuri, numeroase substante active din plante, sintetizate de industria farmaceutica, sint chiar tratamente de baza si nu doar adjuvante in terapia alopata moderna.

Este stiut ca banala aspirina, ce are denumirea de acid acetilsalicilic, nu este un produs de sinteza ci contine salicilina izolata din coaja de salcie pentru prima data in anul 1827 de un cercetator francez. Astazi se stie ca salicilina se regaseste si in mugurii de plop, iasomie, visine, planta de cimp numita popular Taula sau stiintific Spiraea salicifolia.

In urma cercetarilor, s-a aflat ca si nucul (Juglans regia) contine in coaja fructului juglone, cu efecte toxice celulare, motiv pentru care nu se mai foloseste pentru uz intern, dar nici in prepararea dulceturilor sau a lichiorului ca altadata. Untul pamintului nu mai este avizat sanitar, deoarece cercetarile recente au stabilit ca in compozitia plantei se gasesc substante curcubitacine citotoxice, drastic purgative si emetice (vomitive) ce pot fi eliminate cu greu din corp.

Este des intilnita greseala unor terapeuti medici sau nu care recomanda fito-terapia „dupa ureche", fara a avea cursuri in acest domeniu, clasic fiind exemplul de a indica ceai de cozi de cirese si matase de porumb (Stigmata maudis) in litiaza renala, cind de fapt acestea produc litiaza renala de oxalati de calciu, aceasta infuzie fiind recomandata doar in calculoza biliara.

Cum sint omologate medicamentele din plante

In urma cercetarii efectelor substantelor active din plante si a efectelor asupra cobailor la inceput apoi asupra oamenilor prin studii clinice indelungate si atent supravegheate, produsul final poate fi omologat ca medicament, proces costisitor si anevoios, dar si ca suplimente nutritive ce contin vitamine, saruri minerale (calciu, fosfor, potasiu, fier, zinc etc.), microelemente (cupru, selenium, iod, cobalt, crom etc.), antioxidanti (melatonina, coenzima Q10, albumina, glutationul, beta-carotenul, flavonoide, simburi de struguri etc.) si in final plante cu efect imunostimulent, fitohormoni (precum soia).

Datorita conditiilor severe impuse de legislatia in domeniu din Comunitatea Europeana, au existat cazuri in care produsele din plante si extracte de insecte, cu rezultate exceptionale, dar care nu se dorea a fi omologate ca medicamente, au fost omologate ca produse cosmetice.

Insa cu toate aceste impedimente faptul ca exista o lege care „inregimenteaza" terapiile complementare si alternative, aduce cu sine si o noua intelegere a terapiilor chiar de catre beneficiarii acestora, cei bonavi.