Caută 
3 MIN
Biroul meu se afla chiar in centru. Nu ca mi-as plinge de mila, dar munca pe care trebuie sa o prestez acolo este absolut epuizanta! Un adevarat calvar! Totul ar fi mult mai suportabil daca nu ar suna la cel putin fiecare 30 de secunde blestematul acela de semnal: "Ati primit un email!"
De fapt, eu execut o activitate de tip multitasking, adica jonglez cu mai multe sarcini deodata. Pe de o parte trebuie sa prelucrez email-urile primite de la sute de cunoscuti si prieteni si pe de alta parte trebuie sa am mare grija sa nu ma trezesc brusc cu seful in spate. Daca ma prinde ca prelucrez email-uri face un taraboi de groaza. De parca nu as lucra pentru el!
Cele mai cumplite sint email-urile cu un attachment cit casa, spre exemplu inregistrari interminabile cu bilbiieli ale moderatorilor radio din Bavaria sau spoturi publicitare pentru masini japoneze ori bere americana, pe care le primesc de la amici din München, Tokyo sau New York. Pina reusesc sa le deschid pe toate, se si termina programul de lucru. Dupa o astfel de zi, te intrebi uluit unde a zburat timpul.
Lunea trecuta a fost prima mea zi de munca de dupa concediu. Doamne, ce am gasit acolo! Ma asteptau nici mai mult, nici mai putin de 389 de email-uri, alaturi de alte 89 de montaje Powerpoint cu fotografii facute de oameni pe care i-am cunoscut in concediu. Totul pe fond muzical, bineinteles. Nu mica mi-a fost surprinderea sa descopar si email-uri de la femei complet straine, care tineau neaparat sa ne intilnim. Mda, o sa ma mai gindesc! Poate imi fac miine rost de o scutire medicala si ma duc la un rendez-vous, doua.
De la Helmut din Bochum am primit un fisier cu exact 300 de bancuri. Unul mai prost ca altul. Ca sa-i multumesc pentru acest gest deosebit, i-am trimis un troian, pe care il pastrez pentru cazul in care cineva ma calca pe nervi. Pai da-o incolo de treaba! Omul asta nu are nici un pic de umor!
Dar, in general, cei care imi trimit mail-uri sint de treaba, imi trimit doar lucruri interesante. Iar eu stiu sa le fiu recunoscator raspunzindu-le constiincios la fiecare email, chiar si la spam-uri. Cred ca de asta muncesc pe brinci si fac atitea ore suplimentare, dar ce sa-i faci! Munca-i munca.
Din fericire insa, ziua de munca tot trebuie sa se incheie cindva, prilej sa-mi opresc in sfirsit calculatorul, sa plec acasa si sa ma asez la computer. Uneori ma mai duc in cafenea cu laptop-ul, ca au pus acolo wireless. Asta e! Din cind in cind, mai trebuie sa mai ies si eu in lume si sa iau parte la viata sociala, nu?
Bineinteles, am si eu nevoie, ca tot omul, de un pic de liniste si relaxare. De aceea, duminica sint mereu offline. Asadar, imi opresc calculatorul si laptop-ul, ca sa nu mai fiu deranjat de nimeni. Exceptii sint cazurile cind cineva are sa-mi transmita ceva pe mobil. Asta se intimpla cam tot la doua, trei minute, desi oamenii ma suna numai atunci cind e vorba de ceva extrem de important. De exemplu, ieri am primit urmatorul SMS de la prietenul meu Alfred: "Sint in autobuz." Ce vreti mai important decit asta!?
(Traducere din limba germana: Lucian Turcas si Jan Cornelius)
Publicitate și alte recomandări video
