Casa Culianu

Doctorul Burlea a pus jos casa Culienilor. Din dosul copertinei in care si-a invaluit cu gelozie proprietatea, abia daca mai poti vedea fundatia edificiului. Pricepe domnul doctor sacrilegiul? Nu prea cred. Stie el oare cine a fost Ioan Petru Culianu? Greu de spus. A auzit el de Papa Culianu, fostul rector al Universitatii din Iasi si unul dintre fondatorii Institutelor Unite din strada Muzelor (fostul liceu Oltea Doamna)? Imposibil de aflat. Stie cine a fost profesorul Petru Bogdan? As… Prinzind ceva cheag, ca director al Spitalului de copii, unde nu a miscat nimic, si rivnitor la o functie politica, pe care nu a obtinut-o, din norocire pentru ieseni, doctorul Burlea si-a cumparat un petec de pamint in strada Sfintul Atanasie 13. E greu de presupus ca numitul domn, in afara actului de intrare in posesie (pentru care a depus oarece eforturi), a realizat adevarul – neimportant, altminteri – ca va stapini nu doar o bucata din tarina Iasilor, dar va deveni proprietar si pe o parte din trecutul lui.

Sigur, unii poporeni ancorati intr-un "acum" obsedant nutresc convingerea ca Iasii au doar prezent si viitor, nu si trecut. Nu impartasesc opinia. Iasii nu au viitor si, daca ne gindim la perspicacitatea, priceperea si harnicia edililor nostri, nici prezent. De altfel, prezentul arata ca turnurile profund inestetice din Sfintul Lazar (pe locul fostului strand). In consecinta acestei pareri dubioase (ca Iasii au doar prezent!), cioclii au inceput sa ingroape, cu lipsa de indurare a medicului care-ti suiera in urechi un diagnostic fatal, cam tot ceea ce a ramas din orasul de altadata. Casa lui Amédée Weitzecker, din Lozonski, unde a fost pension de domnisoare? Jos cu ea! Hanul Armanu, din Stefan cel Mare si Sfint, unde a locuit o vreme Eminescu? Jos cu el! Baia turceasca? Sa se darime singura! Si, in plus, nici macar nu e pe lista cladirilor de patrimoniu… A venit, iata, rindul casei Culianu. Acum o saptamina mai era in picioare. Stinghera, printre noile constructii din vecinatate, de un prost gust strident si definitiv. Azi, s-a ales de ea praful si pulberea. In ritmul acesta, foarte curind, nu va mai fi nimic de farimat si de calcat in picioare. Si va fi mare tristete pentru groparii scoliti in morga de la Sf. Spiridon.

Doctorul Burlea, daca nu gresesc, s-a bizuit in judecata lui demolatoare, de chirurg hotarit sa elimine orice articol anatomic prisositor, pe un mic echivoc. In lista monumentelor, casa Culianu figureaza pe o alta strada si la un numar diferit. In Sfintul Atanasie 13 ar fi fost, de fapt, o zidire din secolul al XVII-lea, in care a locuit cindva un primar al Iasilor (pe nume Ivanov). De doua ori eroare! Ceea ce a distrus doctorul Burlea e chiar casa Culienilor (de pe la 1850), in care am fost de citeva ori, invitat de Dan Petrescu si insotit de Liviu Antonesei, pe la mijlocul anilor ’80. Aici a copilarit Ioan Petru Culianu. Daca ar fi stat acolo vreun tircovnic sau vreun om politic din stricta noastra contemporaneitate, doctorul Burlea ar fi fost, cu siguranta, mai putin indraznet.

A distruge un edificiu "clasificat" (adica de pe lista cladirilor de patrimoniu) e un delict care atrage asupra demolatorului, in principiu, o sanctiune aspra. Indraznesc sa prezic: nu va fi cazul doctorului Burlea. Din cite am aflat, nici unul din procesele care au ca obiect astfel de distrugeri nechibzuite nu a fost dus pina la capat. Nu exista nici interesul de a pedepsi pe cei care nimicesc cu singe rece (in maniera satrapilor comunisti si in numele unui viitor de monumente faraonice din otel si termopane) tot ceea ce tine de trecutul orasului, nici perseverenta, nici banii pentru proces. Proprietarul din Sfintul Atanasie 13 poate sta, prin urmare, linistit. Ciinii latra, caravana trece.

Geaba imi explica numitul doctor ca va ridica pe locul fostei case un edificiu intocmai si leit. Ca a facut poze si desene in tus, ca sa-si aduca aminte, cind va veni vremea ctitoriei. Sa-mi dea voie sa nu-l cred. Declaratia e de ochii cititorilor Ziarului de Iasi si pentru naivi. Daca voia sa pastreze cladirea, o renova pur si simplu. Dar e mult mai costisitor sa renovezi si mult mai ieftin sa distrugi. Acest principiu economic salutar poate fi inteles, vai, pina si de creierii unui doctor.