Cu ce ne-am pricopsit (I)

  De o buna bucata de vreme, toata suflarea politiceasca pare cuprinsa de un fior mistic si misterios cu privire la felul in care vor fi stampilati alesii neamului, astfel incat sa le fie lor bine, ca de rest se ocupa bunul Dumnezeu, in stravechea traditie romaneasca. Politologii s-au incordat sa raspunda cererii politicienilor naimiti, au studiat diverse sisteme electorale, doar-doar vor gasi unul care sa se potriveasca naravurilor bidiviilor nostri. Oricat au cautat acesti cititori de texte straine, dar prea putin cunoscatori ai felului nostru de a fi si ai nevoilor noastre autentice, care ar trebui masurate in functie de posibilitatI, si nu de citate mestesugite din autori consacrati, nu au putut oferi politicienilor decat scheme goale de continut, ce au produs consecinte pe masura. Complicitatea vinovata dintre politicieni de duzina si politologi asijderea, plus o cultura politica aproximativa si o necunoastere crasa a psihologiei si nevoilor reale ale poporului, s-au vazut fara lupa in toate imprejurarile. In esenta, nu descoperim nici roata si nici America, punand la punct un sistem de vot corect, menit sa asigure cat mai fidel vointa reala a alegatorilor. Ca nu s-a inventat nicaieri un sistem perfect, si cu atat mai putin pe la noi, e deja un truism pe care l-a inteles si simplul alegator, si candidatul abil, si politologul sofisticat.

Mai departe insa incepe si se consuma in gol, deci cu rezultate indoielnice, epopeea smecheriei politicienilor care se iluzioneaza cu gandul ca vor conduce nestingheriti de nimeni lungi perioade de timp, punand pe tapet, mai nou, o alta "minune" electorala, prin care adversarul sa fie strivit, iar partidele noi sau mai mici sa nu se poata ridica niciodata. Se anuleaza astfel din start sansa reinnoirii clasei politice, iar alegatorul este turmentat cu un amestec gingas de gogosi teoretice si bomboane electorale.

Am avut, asadar, sub regimul Iliescu un sistem electoral corespunzator masificarii, manipularii, populismului si responsabilitatii difuze a alesilor. A fost sistemul pe liste de partid, in care organizatiile politice isi desemnau prin vot intern candidatii. A fost un sistem imperfect, desigur, dar parca partidele s-au straduit sa-si desemneze candidati onorabili, cel putin in partea superioara a plutonului. Acum, cand vad ce a produs sistemul de vot uninominal, nu-mi pot reprima nostalgia pentru vremurile in care la tribuna Parlamentului vedeam oameni de o inteligenta sclipitoare, gen Amedeo Lazarescu, ori cu un caracter exemplar, precum Corneliu Coposu. Va imaginati ca astazi, gratie noului sistem electoral, un Corneliu Coposu ar mai intra in Parlament, la concurenta cu becali idioti ori vedete stupide?

Guvernarea CDR a avut macar decenta sa nu inventeze un alt sistem electoral, din pura dorinta de originalitate, dar si stupiditatea de a ridica pragul electoral la 5% pentru partide si 8% pentru aliante, sapandu-si astfel singura groapa.

Toate au mers cum au mers pana la "napoleonicul" Basescu, caruia i-a prezis in tinerete o ghicitoare perversa ca va reforma totul in Romania, inclusiv sistemul de vot. A pus yesmenii din PD sa-l acompanieze in campania pentru votul uninominal, a tunat si a fulgerat impotriva opozantilor, inducand intre politicieni o stare confuza si stupida de vinovatie pentru alta opinie decat cea prezentata drept miraculoasa, impunandu-si in final vointa de a legifera un vot uninominal absurd, care a avantajat in multe situatii candidatii secundari ori tertiari din colegii. Imperfect, s-a spus, dar mai bun decat votul colectivist al regimului Iliescu. Ce-a iesit, am vazut. O colectie de cefe groase, burti desantate si frunti de latimea cozii lingurii, basca agramati si impostori, dar cu buzunarele pline, s-au vazut nestingherit alesi, intrucat votantul nu umbla dupa el cu chestionarul de masurare al inteligentei, ci asteapta, de regula umilit de saracie, un semn de marinimie de la candidat.

Publicitate și alte recomandări video