Despre necitirea cartilor

In luna octombrie a fiecarui an, Frankfurt este scena celui mai important tirg de carte din lume. Aproximativ 7000 de edituri din peste 100 de tari prezinta peste 400.000 de titluri, dintre care peste 100.000 sint aparitii noi. Evident ca nu se poate parcurge totul, dar macar citeva opere mai importante tot ar trebui citite!

Ce te faci daca te afli intr-o aleasa societate de intelectuali si tocmai se desfasoara o discutie despre literatura buna, ca intre cunoscatori? Cine oare vrea sa creeze impresia ca este un lenes dependent de televizor, fara habar de cultura, de exemplu, de Tolstoi si Balzac?

Putem sa evitam o asemenea neplacere, ni se explica in cartea autorului francez Pierre Bayard, aparuta de curind. Tema este continuta chiar de titlu: "Cum sa vorbesti despre carti pe care nu le-ai citit".

Puteti avea incredere in interesantele sfaturi ale lui Bayard; daca stie cineva exact despre ce scrie, el este acela:

"Intrucit predau literatura la universitate, nu pot sa ma eschivez de obligatia de a comenta carti, pe care, in mare parte, nu le-am deschis niciodata. Acest lucru este valabil si pentru studentii mei".

Din pacare, aceasta atitudine este problematica. Bayard, profesor la Sorbona, cu vasta experienta, a constatat ca studentii lui se simt, de cele mai ori, foarte vinovati pentru ca nu citesc. Bayard comenteaza: "Cu ajutorul acestei carti, vor scapa de sentimentul de vina. Vizita la psihanalist ar fi mult mai scumpa".

Pentru necititorul stresat, exista diverse metode de a incheia conturile cu o opera literara ampla, cum ar fi cele sapte volume ale lui Marcel Proust din "In cautarea timpului pierdut", fara a pierde prea mult timp. "Poti sa citesti o carte printre rinduri, sa citesti doar citeva pagini sau sa te uiti numai la cuprins".

Cine ar mai putea sa-ti reproseze ca nu te-ai ocupat de carte!

Cine isi imagineaza ca Bayard calca pe pamint virgin cu provocanta sa apologie a necitirii, se insala. Chiar in secolul al XVIII-lea, reverendul Sidney Smith, un erudit critic englez, recunostea cu umor ca nu a citit niciodata cartile pentru care a facut recenzii – cel putin nu inainte de a termina de scris recenzia -, pentru e evita prejudecatile.

In secolul al XIX-lea, Oscar Wilde a observat ca intregul public cititor era afectat de suferinta de a nu citi literatura: "Diferenta dintre jurnalism si literatura este ca jurnalismul nu se poate citi, iar literatura nu este citita".

De asemenea, scriitorul irlandez Flann O’Brian solicita in anii ’30, in cadrul rubricii sale din "Irish Times": "…un profesionist in tratarea cartilor, care sa aiba sarcina de a rasfoi atit de mult cartile celor care isi doresc sa citeasca, incit acestea sa arate de parca ar fi fost citite de detinatorii lor de cel putin doua ori".

O’Brian afirma ca ar exista patru tipuri diferite de tratament pentru carti, in functie de gradul de afisare a intelectualitatii: tratamentul traditional, tratamentul "clasa intii", tratamentul de lux si tratamentul superb. "Tratamentul de prima clasa: fiecare volum este tratat complet, patru pagini din fiecare volum trebuie sa aiba colturile uzate, in nu mai putin de 25 de volume se subliniaza un pasaj cu rosu si, in calitate de semn de carte, uitat intre pagini, se va aseza in toate volumele cite un pamflet din Victor Hugo, in franceza".

Dar sa ne intoarcem in prezent. In comentariul postat pe internet al unui cititor, referitor la un articol din Süddeutsche Zeitung,, se relateaza urmatoarele: "Coordonez de multi ani activitatea de recenzare si mi-au scapat destul de des recenzii ai caror autori nu au citit cartea sub nici o forma. Am citit chiar si recenzia unui concert simfonic anulat in ultimul moment din cauza unei caderi de curent".

Concluzie: Sint foarte multe lucruri interesante care pot fi citite despre necitire. Iar Bernard Pivot, papa al literaturii franceze, are perfecta dreptate cind afirma despre cartea "Cum sa vorbesti despre carti pe care nu le-ai citit": "Minunat! Aceasta carte le inlocuieste pe toate celelalte, vechi, noi si viitoare!".

Insa situatia poate fi vazuta si altfel: Am citit doar doua pagini din aceasta carte, este posibil ca nici Pivot sa nu o fi citit, si astfel am demonstra practic ca Pierre Bayard are dreptate cu teoriile sale: Poti sa vorbesti fara probleme despre carti pe care nu le cunosti deloc.

(Traducere din limba germana: Adriana Andriescu)

Publicitate și alte recomandări video