Gustul bustului

Sufletul universitarului iesean, s-a verificat in timp, e ca pulberea si iasca. Ia foc din te miri ce. Nu mai departe decit in saptamina care a trecut, Biroul Senatului de la „Cuza" a facut ingenioasa, originala, neasteptata propunere de a serba cei 150 de ani ai stabilimentului educativ (virsta se va implini in anul de la Nasterea Mintuitorului 2010) prin ridicarea in latura din jos a cladirii a 7 (sapte) busturi.

Presupunem ca noile capuri de opera (in toate sensurile termenului „cap") vor fi sculptate din marmura de Carrara, suflata in aur, precum biserica zisa a lipovenilor. Presupunem, de asemenea, ca fiecare bust va fi prevazut cu papion sau lavaliera. In afara celui destinat imortalizarii lui Veniamin Costache, care se va ascunde sub anteriu, mitra si engolpion, dat fiind faptul ca parintele Veniamin a fost cindva mitropolit al Moldovei. Mentionez pentru amabilii mei cititori ca zisul „engolpion" e o cruce inflorita, din aur masiv, placata cu nestemate, in a carei cavitate secreta se pun particele din trupul norocos la examene al sfintilor de peste an.

Cei sapte stilpi ai intelepciunii academice (deocamdata, in stare de pura virtualitate) sint, intr-o foarte neutra ordine alfabetica: Simion Barnutiu, Ioan Borcea, Traian Bratu, Gheorghe Bratianu, Radu Cernatescu, Veniamin Costache (l-am pomenit deja) si Stefan Procopiu. Ctitorii vor sa inceapa, in vara, cu ultimul. Nici vorba: fiecare dintre cei sapte savanti binemerita de la urmasi nu doar un bust, dar o intreaga ecvestra. Numele nu au stirnit, din cite stim, mari dispute. Prestigiul fiecaruia e mai presus de gusturi. Gilceava inteleptilor cu lumea s-a iscat, fireste, nu de la prezente, ci de la absente. De ce Traian Bratu (fost rector al Universitatii inainte de 1940, germanist meticulos si om cu opinii de stinga) si nu (si) Papa Culianu, astronomul renumit si bunicul lui Ioan Petru Culianu? De ce istoricul Gheorghe Bratianu si nu (si) filosoful si logicianul Ion Petrovici?

Ipoteza mea porneste, in mod irefutabil stiintific, de la cifra 7. In mitologie, 7 e un numar sacru. Sapte sint, fireste, zilele saptaminii. Sapte, pacatele de moarte. Sapte, virtutile cardinale. Sapte, numarul infernurilor dupa Coran. Sapte, vazduhurile in astronomia lui Ptolemeu. Sapte, numarul artelor. Sapte, jucatorii unei echipe de handbal. Sapte, pistolarii magnifici. Sapte, anii de neuitata domnie ai presedintelui Sarkozy. Sapte, colinele Romei si ale Iasilor. Et caetera. Membrii Biroului Senatului au avut in vedere, negresit, toate aceste cuvioase motive. Si, neindoios, altele. Cifra nu e citusi de putin intimplatoare, asadar. Orice discutie aritmologica nu are temei. Sapte e, de la bunul Dumnezeu, definitiv si perfect.

Temei ar avea insa, daca stam drept si judecam asisderea, contestarea vehementa a exclusivitatii clubului academic. Sapte busturi scobite, sapte barbati barbosi! Cutez a exclama: e prea mult, e un exces! Misogin si retrograd, Biroul Senatului nu a identificat, pesemne, in cei aproape 150 de ani ai asezamintului, nici o doamna care sa merite rasplata unei statui. Asa e, din pacate, in intreg Tirgul Iesilor. In fata Palatului, Stefan cel Sfint, si nu Maria Voichita. In Piata Unirii, Alexandru Ioan Cuza, si nu Elena Doamna. In latura din stinga a Teatrului National, Miron Costin, si nu jupineasa lui. La intrarea in Universitate, Kogalniceanu! Simpla mea enumerare e dovada memorabila a unei revoltatoare mentalitati patriarhale. Si sintem, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, in anul 2009…

Am putea deduce din lista oferita discutiei ideea ca in amfiteatrele de la „Cuza" nu a predat niciodata vreo doamna. Si ca meseria a fost ilustrata atita amar de vreme doar de barbati. Abia dupa razboi, odata cu venirea comunistilor si a tovarasei Ana Pauker, s-ar fi remediat nedreptatea. Concluzia ar fi, bineinteles, eronata.

Si as mai avea un argument (pe care il socotesc decisiv): intre bustul concav al unui profesor ofticos si acela, convex, al profesoarei luminate, studentii vor prefera intotdeauna lumina.

Publicitate și alte recomandări video