Imoralitatea banului

De Constantin SIMIRAD

vineri, 27 ianuarie 2012, 19:06

3 MIN

Ionela lui Sandu Aghenitei era frumoasa rau de tot. La cei 18 ani ai sai era ca turnata, nu alta. Corpul nu avea nici un cusur, fata se incadra intr-o simetrie senzuala, aproape obraznica si parul sau era ca un poem foarte reusit.

De unde o fi iesit fata asta asa de frumoasa, nu stiu. Ba cam stiu, ca ma-sa nu fusese nici ea de lepadat, dar Sandu asta era nasol de tot. Adica, mai pe sleau, era urit ca dracu’ si, pe deasupra, rau ca un buldog salbaticit.

Ionela, asa frumoasa cum era, ar fi trebuit sa taca mai mult si sa asculte pe altii. Motivul recomandarii tacerii este motivat de lipsa, mai mult decit totala, a priceperii in arta conversatiei. Pasarele ieseau adesea din gurita aceea superba, cu buze grasute, asezata armonios pe fatuca ei minunata, cu gropite frumos zidite de Atotputernicul.

Sandu Aghenitei nu era prea constient de averea pe care i-a oferit-o Aglaia, nevasta-sa, si, ca atare, mai arunca cite o palma pe obrajorul acela delicat. De altfel, omul acesta nici nu stia ce este un corp frumos de femeie pentru simplul motiv ca nici pe sotia lui n-a vazut-o goala pusca. Era pudic si, pe bune, nici Aglaia nu l-a vazut dezbracat niciodata.

Chestiile mai intime se petreceau pe intuneric sau chiar pe lumina, cind erau mai tineri, dar invariabil sub plapuma. In rest, cei doi soti munceau pe rupte si nu aveau timp de prostii. Televizorul de dupa ’89 era socotit partial diavolesc si programul era ales doar de Sandu. Timpul acordat acestei dracovenii era ultralimitat.

Ionela, dornica sa fie in pas cu timpul, a plins sa se accepte internetul in casa. Desi se temea ca prea multa invatatura strica, Sandu a acceptat mofturile fetei, insa dupa o profunda documentare. Fata a facut o demonstratie inocenta a acestei dracovenii si, desi cu mari retineri, Sandu a fost pentru.

Nu ascundem faptul ca familia Aghenitei traia cam strimtorat, dar decent.

De la un timp, Ionela invirtea niste parale care n-aveau de unde sa vina. Decit…, Doamne fereste si pazeste.

Sandu a spionat-o, a urmarit-o, i-a infundat si citeva batai mai acatarii, dar n-a aflat ca o fi si o pati. Mai mult, Ionela era virgina, fapt verificat de Aglaia, pusa sa si jure pe o icoana.

Totusi, banii fetei astupau multe gauri in casa si viata lor era ceva mai acatarii. Asta insa nu micsora vigilenta cerberului Sandu.

Azi asa, miine asa, tensiunea crestea si provenienta banilor il turba rau pe tata. Era bine oarecum, dar de unde, dom’le? Urmarita pas cu pas, fata lui nu se intilnea decit cu fete. Toata ziua la cursuri si apoi se inchidea in camera ei. Pina intr-o zi, cind Sandu se intreaba:

– De ce se inchide in camera?!

– Poate se dezbraca, sa nu dea nimeni peste ea.

– Cine, femeie? Eu am ani de cind nu intru in camera ei.

– Poate de mine se pazeste.

– Hm.

Sandu se pune pe pinda si, auleu, vede ceva de necrezut. Fata se dezbraca si se foia in fel si chip. Singura, dom’le!

– Ce-i asta, femeie? tipa Sandu aruncind o scatoalca in mod preventiv. Ce face acolo spurcaciunea noastra de fata?

Mai cu bita, mai cu ragete, Sandu afla adevarul si cere alte amanunte.

– Si cine te vede?

– Nu din Romania, de prin America.

– Numai de acolo?

– Da.