Noua „noua economie” (II)

"Adevarurile" colportate de catre ideologii pietei libere ar fi bazate – crede Ha-Joo Chang, in 23 de lucruri care nu ti se spun despre capitalism  – pe "supozitii lenese", "viziuni inguste" si "concepte prefabricate". Bazata pe istoria ultimelor trei decenii, critica autorului este indreptata asupra capitalismului liberal dar si, mai general, asupra mainstream-ului economic actual, considerat adevarata cauza a problemei, pe care o putem deconspira daca dam jos ochelarii cu lentile roz pe care ne obliga sa-i purtam, in lumina clara si dura a realitatii.

Deci actuala criza economica mondiala nu este rezultatul unei legitati, a unei fatalitati istorice si, cu atit mai putin, al intimplarii, ci este rezultatul unor actiuni si decizii umane evitabile. Fara ele, lumea ar fi putut arata astazi mult mai bine. Iar daca nu vom fi cetateni activi, vom fi si pe mai departe victimele celor putini si bogati care iau decizii in numele nostru si ne spun apoi ca lucrurile asa au fost sa fie, in mod inexorabil. Trebuie, prin urmare, sa avem acces la decizii. Asa-zisii experti sint fie cumparati, fie santajati, fie prea obedienti ca sa spuna adevarul.

Prin urmare, intreg esafodajul economiei mondiale trebuie reconstruit, nu mai merge doar cu cirpeli. Spre pilda, Banca Angliei, cea mai veche centrala din lume (1644), nu a practicat o dobinda atit de mica in toata istoria ei. Niciodata salariile directorilor de banci nu au fost atit de mari. Dorinta de profit reprezinta in continuare principalul motor economic, dar asta nu incalcind legile si regulile morale. Ca orice mecanism, si cel al pietei are nevoie de reglementari. Nu exista un sistem economic ideal, fiecare tara sau regiune trebuie sa-si adapteze unul, functie de conditiile specifice. Actualul sistem economic dominant scoate ce e mai rau in oameni, logic – trebuie inlocuit. Interesul material individual nu trebuie sa fie singura motivatie.

Un alt lucru important de care trebuie sa tinem seama este ca rationalitatea umana e foarte limitata; complexitatea lumii o depaseste net. Mai mult complexitatea sistemului e in crestere datorita inovarii, cresterii informatiei, ceea ce scade capacitatea noastra de procesare si de de coordonare. Am creat mai multi Frenkenstein, in mai multe domenii (finaniar, informational, biotehnologic s.a.), pe care nu-i mai putem stapini. Guvernata doar de ratiune si de interesul personal, fara responsabilitati sociale, lumea noastra se va prabusi.

Speculatia financiara trebuie strict reglementata si descurajata. Sansele egale pot fi asigurate si prin dreptul la libera migratie si prin limitarea dreptului la mostenire, cum recomanda John Stuart Mill. Drepturile fundamentale ale copiilor trebuie asigurate printr-o mai justa repartitie, pe baza de meritocratie. Dar toate astea pot parea niste utopii, cind stim ca lumea a fost mereu nedreapta. Un manager american e de 400 de ori mai bine platit decit un salariat obisnuit si de 10 ori mai mult decit acum 50 de ani, desi productivitatea lor a scazut. Trebuie sa schimbam cartile de la masa de joc pentru ca sint masluite.

Trebuie sa schimbam regulile bursei si ale sistemului de guvernanta corporativa, trebuie desfiintate paradisurile fiscale si schimbate regulile impozitarii. Am tertializat prea mult economia, dar industria ramine vitala, ca si agricultura (vezi cresterea preturilor la alimente). Nu putem trai doar cu informatii, trebuie sa reconfiguram si sa promovam sectoarele cheie ale productiei, dezvoltind mai mult economia reala decit sectorul financiar, care a devenit oul ce da lectii gainii, creind o mare instabilitate financiara si deturnind venituri colosale. Finantele si tranzactiile financiare au nevoie de un capastru (taxare, reglementare), pentru a nu descuraja investitiile pe termen lung si cresterea veritabila, in economia reala.

Exista, desigur, esecuri in guvernare, dar si pietele si companiile esueaza. Sint, de asemenea, pentru toata lumea, si exemple de succes. Guvernele nu pot fi deci alungate, rolul lor trebuie doar reevaluat, ca si politicile, ca si instrumentele, domeniile si gradul de interventie. Guvernele s-au dovedit bune nu doar sa ne scoata din criza (al nostru face exceptie), dar si sa medieze conflictele din societate si a se ocupa de bunurile publice, ca si de optimizarea repartitiei. Aproape toate tarile astazi bogate s-au imbogatit si cu ajutorul guvernelor lor, care au sporit dinamismul economic prin oferirea acelor bunuri pe care piata nu si le asuma (educatia, cercetarea, infrastructura s.a.). Guvernul poate fi deci un element esential al unui sistem economic dinamic, dar are nevoie de mai multa imaginatie in privinta politicilor sale.

In alta ordine de idei, sistemul economic mondial trebuie sa descrimineze pozitiv tarile sarace. Trebuie creat un spatiu extins in favoarea acestor tari si adoptate masuri potrivite in favoarea lor si de catre ele insele, inclusiv un regim mai permisiv in ce priveste protectionismul, investitiile straine, drepturile de proprietate intelectuala s.a. Printre altele, e necesara si o reformare a Organizatiei Mondiale a Comertului, ca si de schimbarea conditiilor necesare conditiilor necesare imprumuturilor de la organizatiile financiare internationale, sau ajutoarelor de la tarile bogate.

In concluzie, acele principii care ne-au dus la esec, sau care ne tin in urma, trebuie abandonate. Daca nu o facem, ne putem astepta in continuare la alte dezastre, care vor afecta viata a miliarde de oameni. Este cazul sa ne trezim, sa privim realitatea drept in ochi si sa trecem la actiune.

Publicitate și alte recomandări video